Ciorba – preparat tradiţional cu miros de copilărie şi bunici poate să îşi facă loc în viaţa noastră modernă şi agitată şi să ne fie o prietenă de nădejde dacă ştim câteva lucruri despre ea şi o folosim în avantajul nostru.
Cum ne alegem ciorba potrivită?
Ciorba clasică este un amestec bogat ca şi consistenţă şi este alcătuită din: apă, legume – rădăcinoase tradiţionale (morcov, ţelină, pătrunjel), legume proaspete de sezon (dovlecel, roşii, fasole păstai verde sau galbenă, varză, cartof etc.) sau leguminoase (fasole boabe, mazăre, linte, năut) şi, opţional, proteine animale (carne, peşte, ou sau smântână).
Ciorba care poate fi consumată la orice oră din zi
O ciorbă cu un conţinut predominant de rădăcinoase (morcov, ţelină, păstârnac, pătrunjel) şi legume cu conţinut glucidic mic (fasole păstăi verde/galbenă, dovlecei, varză, salată verde, praz, roşii, ştevie, dragavei, urzici, ceapă, ardei) şi cu un adaos redus de ulei şi fără prăjeli (ceapă prăjită) are un conţinut caloric foarte redus şi poate fi un aliment corect pentru orice moment al zilei, inclusiv pentru o cină uşoară.
Adaosul de carne, peşte sau zdrenţe de ou duce la o creştere uşoară a aportului caloric cât să rămână un aliment uşor şi o opţiune corectă pentru masa de seară. Se pot folosi borş, zeamă de corcoduşe, hrean, ardei iute pentru condimentare şi îmbunătăţirea gustului fără modificari calorice suplimentare.
În momentul în care se adaugă cartofii, pastele fainoase sau orezul (care sunt surse glucidice importante) ciorba devine prea consistentă pentru o masă de seară şi poate reprezenta o masă sănătoasă de prânz (chiar ca fel unic de mâncare), fără a adăuga și carne.
Diferenţa dintre ciorbă şi supă
Spre deosebire de ciorbă, supa tradiţională este o zeamă clară, obţinută din fierberea tuturor componentelor prezente în mod clasic într-o ciorbă – legume, leguminoase, carne – dar strecurate în finalul pregătirii şi combinată ulterior cu un produs făinos – griş (găluşte) sau paste fainoase (tăieţei), orez.
O supă cu găluşte de griş, tăieţei de făină sau orez are în compoziţie o sursă de glucide care o fac nepotrivită ca şi opţiune pentru seară dar potrivită pentru prânz şi, foarte important, nu necesită garnitură suplimentară de pâine/ lipie/ focacia – care sunt alte surse glucidice.
O categorie specială o reprezintă supele creme de legume (ex. cartof/ broccoli/ ciuperci/ linte/ mazăre), care au o compoziţie foarte densă, onctuoasă prin mixarea legumelor de bază cu amidon/ făină/ cartof şi unt/ smântână.
Supa cremă de legume este, în funcţie de reţeta de preparare, mai aproape din punct de vedere caloric de o ciorbă – dacă nu se foloseşte pentru consistenţă şi cremozitate amidon sau făina sau unt, doar cantităţi mici de cartof şi multe leguminoase, sau mai aproape sau chiar depăşeşte caloric supa dacă are în compoziţie unt, smântână, făină sau amidon pentru îngroşare.
O supă cremă de broccoli/ ciuperci poate fi o opţiune pentru cină, iar cea de cartofi/ mazăre/ linte rămâne o opţiune pentru prânz. În oricare dintre situaţii se consumă fără garnitură de pâine/ lipie/ focacia/ crutoane.
Avem în aceste trei feluri de mâncare alimente complexe cu un aport nutriţional echilibrat şi sunt opţiuni corecte pentru oricare dintre mesele noastre principale.
