Cercetările în domeniu arată că, cel mai adesea, îngrăşatul se produce nu din cauza unei senzaţii proprii de foame fizică, ci mai degrabă din cauza sfidării regulilor corecte de alimentaţie şi a mâncatului excesiv de natură emoţională. Sau, altfel spus, mănânci mult pentru că ai putea fi astfel programat şi obişnuit decât că îţi este foame cu adevărat!
Poţi suferi de ,,mâncatul emoţional’’ nu doar din cauza stresului
Mâncatul emoţional este un factor ,,ascuns’’, dar care devine foarte important atunci când îţi doreşti să slăbeşti. Este important, spun experţii ca atunci când te apuci de slăbit să iei în calcul cauzele care dus la îngrăşare: ţi-a fost fizic foame şi ai mâncat mai mult sau din cauza mâncatului emoţional.
Stresul la unele persoane poate opri pofta de mâncare sau invers o poate dezlănţui, în funcţie de caz. Cortizolul, hormon eliberat în exces în cazul stresului, poate să crească pofta de mâncare şi motivaţia de a mânca, susţine Harvard Mental Health Letter. Se pare că alimentele ,,confort’’ , cele bogate în zahăr şi grăsimi ar inhiba părţi ale creierului responsabile pentru emoţiile aferente în caz de stres.
Cum să recunoşti şi să te opreşti din mâncatul emoţional
Este stabilit că nu mâncăm întotdeauna doar pentru a ne satisface senzaţia de foame, ci şi pentru senzaţia de confort, de detensionare sau ca recompensă morală, împlinire pe care ne-o aduc alimentele. Putem mânca din cauza emoţiilor, dar însuşi mâncatul emoţional nu rezolvă problema emoţiilor şi aici intervine aspectul nedorit – ne alegem doar cu adăugarea kilogramelor şi obişnuiţa de supraalimentare care treptat se înrădăcinează.
Dacă găseşti întotdeauna loc pentru un desert după ce ai mâncat suficient, atunci experimentezi momentul ,,mâncatului emoţional’’. Sau atunci când deschizi frigiderul ori de câte ori eşti singură, cumva plictisită sau eventual chiar supărată, furioasă, obosită.
Eşti un mâncător emoţional dacă:
• Mănânci mai mult când te simţi stresat
• Manânci chiar şi tunci când nu îţi este foame
• Mănânci pentru a te simţi mai bine (fie că eşti tristă, plictisită)
• Te răsplăteşti moral cu alimente
• Mănânci de fiecare dată până te umpli
• Simţi anumite alimente ca ,,prietene’’
• Ai slăbiciune în preajma alimentelor, nu te poţi abţine.
Care este diferenţa între foamea emoţională şi foamea fizică?
Foamea emoţională poate fi destul de puternică şi uşor de confundată cu foamea fizică, afirmă helpguide.org.
Însă, există nişte indicii care te pot ajuta să faci diferenţa:
• Foamea emoţională te loveşte întotdeauna brusc şi nu este răbdătoare, cere satisfacere eminentă, spre deosebire de cea fizică – care survine treptat şi aşteaptă.
• Foamea emoţională tânjeşte după anumite alimente ,,confort’’. Când ai foame fizică orice aliment sună bine şi devii satisfăcut de alimentaţie, cea emoţională – cere anumite alimente care îţi oferă senzaţie ,,uriaşă’’ de plăcere.
• Foamea emoţională de multe ori duce la alimentaţie nechibzuită. Îţi dai seama prea târziu că ai mâncat mult, sau cel mai adesea după ce ai mâncat cam tot din faţa ta. Alimentarea emoţională vine cu senzaţie de învinovăţire tardivă de cele mai multe ori, în alte condiţii – mâncatul se produce pe un teren mult mai conştient şi rece.
• Foamea emoţională nu este niciodată recunoscătoare odată ce te-ai umplut. Vrea mai mult şi mai mult, până la ,,a produce satisfacţie cu cât stomacul e mai plin’’.
• Foamea emoţională nu este localizată în stomac. Ea, de fapt, nu poate ieşi din cap, scrie helpgiude.org.
În plus, devii concentrată pe bucate specifice, cu gusturi şi mirosuri intense.
• Mâncatul emoţional de multe ori provoacă sentimente de regret că ai mâncat prea mult, de învinovăţire. Mâncatul din cauza foamei fizice sau din motive nutriţionale – niciodată!
• Mâncatul emoţional este constant la o masă bogată, cu mai mulţi comeseni. În plus, poate avea înrădăcinate obiceiuri din copilărie sau tradiţii alimentare nu tocmai sănătoase din familie, la care poate fi destul de anevoios de renunţat.
• Mâncatul emoţional – cel mai des îngraşă, NU cel cauzat de foame fizică!
Nu renunţa la eforturile, deseori apăsătoare, de a slăbi. Caută problema. Identificarea problemei poate fi uneori destul de importantă în vederea soluţionării ei!
