Specialiștii în igiena alimentară au dat startul unei campanii de educare a populației în vederea înțelegerii etichetelor și a informației pe care acestea le conțin. De data aceasta, alerta vine cu privire la conservele de ton. Consumatorii trebuie să fie foarte precauți cu privire la proveniența acestui pește, întrucât foarte multe capturi se fac în zone radioactive, însă despre acest lucru nicăieri nu este menționat. Specialiștii susțin că una din două conserve de ton, din comerț, are în compoziţie peşte contaminat cu Cesiu 137!
Studiul a fost realizat de experții Asociației Pro Consumatori (APC).
Specialiștii au analizat 33 de mărci de ton distribuite în comerț și au descoperit că în 40% din cazuri, conservele de ton sunt fie etichetate greșit, fie nu conțin suficiente informații pentru consumatori!
/* (c)AdOcean 2003-2017, promo.fish.Unica.md.All. InPage_Mobile */
ado.slave(' adoceanrosdcfepomos', {myMaster: 'CkunqTStlx7YoevtfueBX_vh. kxuKTu_pRhoaa8Sml..17' });
La 2 din 5 conserve de ton nu este menționată, pe etichetă, zona de pescuit!
Specialiștii au constatat însă că, de fapt, conservele de ton analizate provin din mai multe țări: 30% din Thailanda, 21% din Filipine, 15% din Spania, 6% din Ecuador, 6% din Cote D Ivoire, 3% din Bulgaria, 3% din Vietnam, 3% din Ghana, 3% din Seychelle, 3% din Mauritius, 3% din Grecia şi 3% din Italia.
În urmă cu şase ani, pe 11 martie 2011, ca urmare a dezastrului de la centrala nucleară de la Fukushima, Japonia, a avut loc cea mai mare deversare radioactivă din istorie. Considerând faptul că incidentul a avut loc în imediata apropriere a oceanului Pacific, studiile de specialitate estimează că cel puţin 80% din deşeurile rezultate în urma accidentului s-au deversat în apele Pacificului.
Reprezintă, însă, radiaţiile rezultate în urma dezastrului de la Fukushima o problemă? Părerile sunt împărţite, însă este o certitudine faptul că, în fiecare zi, aproximativ 300 de tone de apă contaminată radioactiv ajunge în apele oceanului Pacific, în prezent neexistând vreo variantă pentru stoparea acestui flux. Având în vedere faptul că, cel puţin până în acest moment al istoriei, omenirea nu s-a mai întâlnit cu un dezastru asemănător din punct de vedere al proporţiei, precauţia este cea mai bună tactică.
În ceea ce priveşte fauna din zona centralei de la Fukushima, un studiu publicat în revista PNAS („Proceedings of the National Academy of Sciences” – „Lucrări ale Academiei Naționale de Științe”) arată că peştii de apă dulce şi vieţuitoarele localizate pe fundul oceanului de lângă Fukushima au un risc mai ridicat de contaminare cu Cesiu radioactiv (Cs) decât cele mai multe alte tipuri de peşte oceanic din aceeaşi zonă; acest risc se micşorează cu cât peştii se îndepărtează mai mult de locul dezastrului.
Șocant! Motivul pentru care conservele de ton se vând, uneori, la un preț redus pe rafturile din magazine
În mod direct, s-a estimat că a crescut concentraţia de Cs 137 (Cesiu 137) cu 2, pana la 3 ori, înregistrându-se concentraţii similare, dacă nu chiar mai mari decât cele de la Cernobîl. În mod indirect, contaminarea radioactivă are un impact semnificativ asupra mărfurilor provenite din zona afectată (Asia, Oceania, Australia şi America de Nord), printre acestea regăsindu-se si produsele alimentare. Produsele alimentare, în speţă conservele de peşte (ton), uleiul de peşte, produsele semi-preparate din peşte, toate prezintă, conform măsurătorilor efectuate, o radioactivitate sporită, acesta fiind şi motivul pentru care aceste produse sunt vândute, uneori, la un preţ redus pe rafturile magazinelor de tip supermarket.
Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, Președinte APC:
„La alegerea unei conserve de ton trebuie să se aibă în vedere conținutul de ton din conservă, cantitatea de proteine, de grăsimi şi de sare la 100 grame produs. Un alt aspect important îl reprezintă şi locul unde a fost pescuit peştele întrucât cel capturat în Oceanul Pacific este iradiat cu Cesiu 137 în urma accidentului nuclear de la Fukushima din anul 2011. Din păcate, ingerarea unui aliment radioactiv este cea mai gravă formă de poluare, iradierea în acest caz fiind de 20 de ori mai mare decât iradierea exterioară a corpului în aceleaşi condiţii privind cantitatea de element radioactiv”
De asemenea, specialistul recomandă consumatorilor să evite conservele de ton care au în compoziţie peşte capturat în Oceanul Pacific, respectiv din următoarele zone: FAO 61, 67, 71, 77, 81, 87 şi 88. Aceste coduri sunt menționate pe etichetă.
Dumitru Bălan, nutriționist:
,,Referindu-mă strict la conservele de ton care se comercializează pe piaţa sunt nevoit să lansez un semnal de alarmă în privinţa consumului acestui tip de peşte, avertizând toate mamele însărcinate. Evitând consumul de ton, scade riscul intoxicării copilului cu metale grele şi este extrem de important acest aspect. Mercurul este un element toxic care se acumulează în rinichi, plămâni şi la nivelul pielii, iar în cantităţi ridicate poate produce numeroase probleme de sănătate, dintre acestea amintind: tahicardia, hipertensiunea, pierderea auzului, memoriei, părului, dinţilor şi a unghiilor, apariţia unor probleme neurologice etc. Sunt de părere că eticheta conservei de ton ar trebui să cuprindă această avertizare, fiindcă nu toate mamele însărcinate cunosc aceste detalii, considerând în acelaşi timp că şi instituţiile media ar trebui să informeze publicul larg asupra acestor aspecte care au legătură cu siguranţa alimentară.
Gabriella Pascaru Bisi, blogger, Ambasador Food Revolution Romania:
”Este foarte adevărat că de multe ori, o cutie de ton ne-a salvat cina, în momentele în care deschideam uşa frigiderului gol. În fond, este comod să avem în cămară câteva cutii, dar oare cât afectează caloriile acestora asupra modului de viaţă sănătos? Pentru cei ce doresc să slăbească este oare mai bine să consume ton în ulei sau ton natural? Haideţi să clarificăm câteva aspecte: mai întâi de toate este bine să ştim că tonul la conservă, vine preparat din diferite părţi a peştelui; cele mai preţioase sunt filé-ul care este slab şi burta care este grasă; părţile cele mai puţin preţioase ale tonului sunt cele de lângă cap şi gât. Un paradox în acest caz în opinia mea, este faptul că nu este obligatoriu conform legii să fie menţionat pe eticheta produsului, din ce parte a tonului a fost produsă conserva! Conserva de ton natural (în suc propriu) conţine un nivel ridicat de sodiu şi sare, nu recomand întrucât acestea din urmă sunt inamicii retenţiei şi nu în ultimul rand, al persoanelor care suferă de tensiune arterială”.
În plus, peştele conservat disponibil în magazine, în marea lui majoritate, conţine potenţiatori de gust şi alţi conservanţi.