Perioada de la 4 la 6 luni este mult mai distractivă pentru părinţi, copilaşul este înţeles mai uşor şi devine mai previzibil. Părinţii cunosc deja ce îl supără pe copilaş sau ce îl bucură.
Mihail Stratulat
,
Asistent universitar,
dr. în medicină,
Departamentul pediatrie USMF „N. Testemiţeanu”
Chiar şi cele mai mici interacţiuni vor fi recompensate cu zâmbet sau gângurit. Important este să ştii că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său şi că poate dobândi unele competenţe mai repede decât te aşteptai, iar altele mai târziu.
Are o mai mare mobilitate
Se rostogoleşte de pe spate pe burtă. Fiind pe burtă încearcă să se ridice, să se împingă cu picioruşele, dacă are în ce se sprijini. Pe la 6 luni începe să stea în funduleţ, unii copii chiar fără a fi susţinuţi. Controlează mai bine mişcările capului şi îl ridică în timp ce stă pe spate. Îi place jocul cu mânuţele şi picioruşele proprii. Încearcă să se agaţe pentru a se ridica în picioare. Urmăreşte cu privirea obiectele.
Explorează lumea din jurul lor, prin gură!
Unii părinţi sunt deranjaţi de faptul că copilul duce toate obiectele la gură, dar aceasta serveşte drept scop măreţ. Pentru el deja jucăriile devin amuzante, le apucă strâns şi le poate trece din mână în mână. Urmăreşte obiectul cu ochii şi este interesat de jucăriile zornăitoare. Se întinde unilateral spre ele şi încearcă să le ajungă.
Plânge mai puţin
Deoarece sunt mai uşor de înţeles, iar perioada colicilor a luat sfârşit, de obicei pe la 3-4 luni. Comunică prin diverse sunete, râde, gângureşte poate pronunţa chiar silabe, încearcă să imită unele sunete. Recunoaşte persoanele apropiate şi îşi manifestă simpatiile sau antipatiile faţă de cele străine. Desigur pe la 5 – 6 luni încep să apară primii dinţişori. Modelul clasic este primul dinte în partea de jos, dar nu este o regulă. Este bine să foloseşti, în această perioadă, colăceii speciali pentru problemele cu dințișorii, iar mitul că „face febră de la erupţia dentară” nu este adevărat.
Jocul
La vârsta de 6 luni stau treji câte două sau trei ore în reprize, astfel timpul de joc creşte. Iar joaca este foarte importantă în dezvoltarea: fizică, mentală, socială, emoţională a copilului. Dar nu uita, ca în timp ce jucăriile sunt un antrenament distractiv, nimic nu poate înlocui sunetul, căldura, atingerea părinţilor. De aceea nu lăsa copilul cu o jucărie ore întregi, iar tu să te ocupi de multe alte lucruri.
Ţine o jucărie cât mai aproape de el, în faţa ochilor săi. El va încerca să apuce jucăria s-o lovească. Foloseşte jucării de diferite culori şi de dimensiuni mai mari. Suspendă unele jucării deasupra pătucului, 45-50 cm de la ochii săi.
Pune mânuţile lângă picioruşe copilului ca el să se poată sprijini şi să încerce să se împingă. Du-l în faţa unei oglinzi, pentru că ei manifestă interes faţă de imaginile apărute. Vorbeşte cu el, folosind diferite intonaţii şi numeşte-l pe nume.
Ai grijă că la această vârstă începe să dezvolte unele deprinderi cum ar fi: băiţa, plimbarea, masa, face o legătură între cauză şi efect, spre exemplu „dacă plâng sunt luat în braţe”.
Text: Snejana Ţugui
