La vârsta de 7-9 luni, devoltarea copilului este marcată prin mari progrese de ordin emoţional, dar și motor. Bebelușul identifică propriile senzații de frică și foame, atunci când este lăsat singur sau simte golul în stomac, iar exprimarea este diferită, în funcție de copil, aşa încât singur îţi dai seama de nevoile sale. Mihai Stratulat, medicul neonatolog-pediatru, ne vine în ajutor dezvăluind mai multe aspecte ce caracterizează dezvoltarea bebelușului la vârsta de 7-9 luni. Așadar:
Asta vreau…
Comunicarea dintre părinţi şi copil este din ce în ce mai bună. Începe perioada dorinţelor. Vrea jucăria de jos, pe care o aruncă de multe ori ca tu s-o ridici. Înarmează-te cu răbdare pentru că aşa ştie el să se joace cu tine. Nu vrea să mănânce sau este foarte uşor sustras de la masă copioasă, dacă se întâmplă ceva în jurul lui de care este interesat. Refuză unele lucruri cum ar fi să fie îmbrăcat, pentru că se simte mai comod dezbrăcat etc. Desigur dorinţele lui nu pot coincide de fiecare dată cu dorinţele tale, iată că apare şi conflictul !
Nu-mi plac străinii…
Aceasta este perioada când copilul refuză contactul cu persoane străine sau rude pe care nu le-a văzut prea des. Este timid sau chiar poate plânge când îi vede. Trebuie să-l ţii în braţe şi să-i explici cine este persoana respectivă, dar niciodată să nu forţezi copilul să se ducă în braţele bunicii pe care nu a văzut-o de la naştere.
Încep să experimentez gustul…
Este timpul să introduci diversificare alimentaţiei la copil, indicat de la 6 luni. Interesul apare şi la ceea ce mânânci tu, dacă forma sau culoarea i se par deosebite. Dacă scuipă mâncarea, nu înseamnă că nu-i place gustul, ci faptul că trece de la supt la mestecat îl face puţin „neîndemânatic”. Vrea să ducă singur linguriţa la gură, nu-l împiedica, chiar dacă va murdări totul în jur. Poate bea din cană. Fii atentă la obiectele mici poate să le ia de lângă tine, fără să observi şi să le ducă la gură.
De-a rostogolul…
Se rostogoleşte faţă-spate. La 9 luni stă aşezat fără sprijin. Face „flotări”, când stă pe burtică. Începe mersul de-a buşilea. Nu este obligatoriu ca toţi copii să facă la fel, unii copii încep să exerseze direct mersul în picioare. Ţine corpul rigid şi nu vrea să se aşeze. Se ridică singur în picioare, agăţându-se de pătuc.
Mi-e frică…
Sentimentul de teamă îl are nu numai atunci când este lasat singur sau cu cineva străin, ci şi de înălţime, deşi veţi avea uneori surpriza că vrea să vadă ce este jos. Apucă jucăriile şi întinde mâinele să fie luat în braţe.
Vreau să vă vorbesc…
Recunoaşte vocile familiare, cântecele pe care i le cântaţi, încearcă să scoată sunete repetate: „da-da, ba- ba, ga-ga, ma-ma, buuu etc.”. Foloseşte sunete diferite pentru aşi exprima dorinţele. Atunci când îi vorbeşti, încearcă să îţi răspundă. Recunoaşte propriul nume şi face diferite gesturi: dă din cap, din mâini. Râde zgomotos.
Text: Snejana Țugui
