Fertilizarea în vitro este cea mai cunoscută tehnică de reproducere umană asistată, dar şi cea mai folosită în cazul cuplurilor diagnosticate cu infertilitate. Procedura se referă strict la recoltarea şi fecundarea artificială a ovocitelor cu spermatozoizi, în laborator, în vederea obţinerii embrionului. Pentru finalizarea procedurii şi obţinerea sarcinii se apelează la embriotransfer, adică la introducerea embrionilor în uter.
Ce este şi când se face fertilizarea în vitro?
Fertilizarea în vitro, cunoscută drept FIV, este un tratament posibil pentru infertilitate care necesită recoltarea de ovocite şi fertilizarea lor în laborator, cu spermatozoizi. Atât ovocitele, cât şi spermatozoizii, pot proveni de la tine şi partener, sau de la donatori anonimi de spermă sau de ovule.
FIV-ul este procedura cea mai recomandată în cazul femeilor cu vârsta de peste 40 de ani, dar poate fi o opţiune şi pentru cazurile de:
- obstrucţie sau blocare a trompelor uterine;
- tulburări ovulatorii;
- insuficienţă ovariană prematură;
- endometrioză;
- legarea anterioară a trompelor;
- fibrom uterin;
- infertilitate din cauze necunoscute etc.
Cum se face fertilizarea în vitro?
Un ciclu complet de FIV presupune 5 etape de desfăşurare, pe mai multe zile:
Tratament de stimulare hormonală ovariană
În prima fază, medicul îţi prescrie un tratament de stimulare hormonală ovariană. Presupune administrarea unor medicamente care ajută ovarele să elibereze mai multe ovocite la un singur ciclu menstrual (inducţie ovulatorie). Dezvoltarea ovocitelor este atent monitorizată cu ajutorul ecografiei.
Recoltarea ovulelor sau ovocitelor
Următorul pas este recoltarea ovulelor sau ovocitelor, care se face printr-o procedură numită aspiraţie foliculară. Ele sunt extrase printr-o incizie chirurgicală minoră, realizată în zona pelvină, în care se introduce un ac lung prin care sunt aspirate ovulele într-un recipient special.
Colectarea spermei
Colectarea spermei este necesară imediat după recoltarea ovulelor. În general, are loc prin ejaculare, de la partener, sau prin dezgheţarea unor rezerve achiziţionate de la banca de spermă cu donatori anonimi.
Înseminarea
Printr-o procedura numită înseminare, sperma şi ovulele sunt plasate în niste incubatoare speciale (medii de cultură) din laborator, în care are loc fecundarea. Medicul urmăreşte cu atenţie procesul fecundarii, iar dacă suspectează o fertilizare prea lentă, apelează la injecţieintracitoplasmatică cu spermă (injectarea directă a unui spermatozoid într-un ovul, în vederea fecundarii lui). Atunci când ovulul este fertilizat şi are loc diviziunea celulară, ovulele sunt considerate embrioni.
Transferul embrionar
În momentul în care ajung la stadiul de embrioni, ei trebuie transferaţi în uterul tău, pentru a obţine sarcina. Transferul embrionar sau embriotransferul este ultima etapă a fertilizării în vitro şi are loc cam la 2-3 zile de la recoltarea ovocitelor. Medicul alege un număr de embrioni şi îi introduce cu ajutorul unui cateter special, dintr-un cauciuc flexibil, prin cervix în uter, unde embrionii din vârful cateter-ului vor fi plasaţi pentru a se încerca obţinerea sarcinii. Medicul plasează embrionii în locul cel mai favorabil pentru concepţie, folosindu-se de o ecografie cu ultrasunete.
![ivf_cycle[1]](https://unica.md/wp-content/uploads/2013/12/ivf_cycle1.jpg)
După realizarea acestor 5 etape specifice FIV-ului, medicul aşteaptă primele semne de sarcină sau îţi face o analiză de sânge pentru a constata dacă procedura a avut succes sau nu. În cazul în care eşuează, se recurge la un alt ciclu de fertilizare în vitro, după o anumită perioadă.
