Despre experiența nașterii în Germania. O mamă ne-a oferit detalii

Cazul femeii care a fost lăsată să nască singură în toaleta Institutului Mamei și Copilului a șocat opinia publică. După incidentul îngrozitor din spital, mai multe mame au început să povestească, pe rețelele de socializare, cum au trăit ele momentul nașterii micuților, ce complicații au suportat în travaliu, dar și care a fost atitudinea personalului medical în timpul uneia dintre cele mai frumoase și, totodată, cele mai pline de responsabilitate perioade din viață, aducerea pe lume a unui copil.

separator

O mămică stabilită în Germania a binevoit să ne povestească detalii despre experiența nașterii în această țară.

,,Am avut mari emoții când am aflat că sunt însărcinată, întrucât mă aflam, de câțiva ani, împreună cu familia mea, într-o țară străină și la momentul respectiv, nu aveam de unde să știu cum vor evolua lucrurile la modul practic. Îmi era puțin frică și din cauză că vorbeam limba germană la un nivel mediu. Pentru că suntem plătitori la Casa de sănătate, am născut într-un spital de stat dintr-un mic orășel din vestul Germaniei, nu la o clinică privată. Sarcina și nașterea au evoluat corespunzător. La 8 săptămâni de sarcină am mers la medic ca să îmi confirme graviditatea, iar în săptămâna a 12-a medicul de familie mi-a recomandat efectuarea primelor analize și investigații medicale. Pe parcursul sarcinii, am primit, gratuit, un glucometru pentru a măsura glicemia acasă, de trei ori pe zi, întrucât fusesem diagnosticată cu diabet gestațional, însă, cu ajutorul dietei, am reușit să mențin sub control nivelul zahărului din sânge pe toată perioada gravidității. Spre sfârșitul sarcinii, am fost trimisă la spital pentru a face cunoștință cu sala de naștere, cu medicul care urma să îmi asiste nașterea, am făcut o mică excursie în instituție. Având în vedere că am suferit de hiperglicemie în sarcină, la termenul de 40 de săptămâni, am fost internată în spital pentru inducerea medicamentoasă a travaliului. Timp de 3 zile, mi-a fost provocată nașterea prin introducerea intravaginală a unor pastile speciale.

La fiecare oră, asistenta deschidea ușa salonului pentru a se interesa de starea mea de sănătate și a măsura ritmul cardiac fetal. Salonul avea duș, grup sanitar propriu, unde puteai găsi toate cele necesare, scutece, absorbante, lenjerie intimă de unică folosință, spitalul asigura copilul și cu hăinuțe pe durata internării, nu aveai voie să aduci de acasă nimic. În plus, salonul era dotat cu un buton pentru situații de urgență, m-au anunțat că îl pot folosi în caz că am nevoie de ceva. Pentru că am avut o naștere fără complicații, am născut fiind ajutată mai mult de către moașa, medicul m-a consultat de vreo câteva ori, în Germania moașele au un nivel înalt de instruire și pregătire profesională. Travaliul a durat în jur de 6 ore, iar nașterea se produce pe un pat obișnuit de spital, aici nu există fotolii ginecologice pentru naștere. După naștere, bebelușul este spălat sub robinet cu apă caldă, este pieptănat, îmbrăcat și stă împreună cu mama sa încă două ore, în sala de naștere. Spre seară, am fost întrebată dacă sunt în stare să îngrijesc copilul. Dacă mama se simte epuizată, copilașul poate fi  luat în sala pentru bebeluși, iar mama poate să doarmă. În momentul internării în spital, ești întrebată ce produse alimentare preferi în meniu. Mâncarea se aduce în salon și include unt, cașcaval, carne, păstăi, mazăre, leguminoase, pâine, doar la dejun și cină, germanii nu consumă pâine la prânz. Apa plată, minerală este mereu la dispoziție și chiar se recomandă de băut zilnic multă apă, nu sucuri. Nu puteai să primești în salon produse alimentare de acasă, în incinta spitalului era amenajată o cameră specială unde puteai lua masa cu vizitatorii, bea ceai etc. La externare, bebelușii sunt investigați complex, li se fac mai multe analize, ecografia prin fontanelă, ecografia șoldurilor etc. În plus, părinții au parte de o mică surpriză, li se oferă cadou un album cu o poză și cu piciorușele bebelușului.

,,În Germania nu există să plătești pentru a fi tratat corespunzător de către doctor, moașă, sau pentru a fi privelegiat în acordarea serviciilor medicale. Aici fiecare își face munca tacticos în domeniul său de activitate. În Germania poți fi refuzat la fel de politicos precum ești ajutat în problema ta, iar expresiile ,,Vă rog, Multumesc, Bună ziua, Nu aveți pentru ce!” sunt la ordinea zilei. Copiii le aud nu doar acasă, dar și în societate, la grădiniță, în magazin etc. E vorba despre comportamentul civilizat și de a te simți ,,om” oriunde te-ai afla”.

alte Articole interesante