Ömer Faruk şi Ahmet Mirza sunt gemeni identici. Povestea naşterii lor a devenit un miracol. Pe când mama se afla în a 19-a săptămână de sarcină i s-a rupt apa. În astfel de situaţii, în general, sarcina s-ar fi încheiat în două săptămâni. De această dată, nu a fost aşa. Atât datorită tratamentului de succes aplicat, cât şi datorită norocului, aceştia au reuşit să rămână în viaţă într-o mână de apă. Ca să poată să supravieţuiască în burta mamei aveau nevoie de un ulcior de apă, dar cantitatea de lichid amniotic se redusese la un pahar. Au rezistat până în a 29-a săptămână de sarcină, când au venit pe lume, Ömer Faruk avea greutatea de 1,275 kg, iar Ahmet Mirza de 1,110 kg. Atât mama cât şi cei doi prichindei au fost externaţi cu o stare de sănătate bună.
Căsnicia cuplului fomat din İlkay şi Emre Horasan durează de 5 ani. În al treilea an de căsnicie au hotărât că a venit timpul să facă un copil şi au apelat la metoda de fertilizare in vitro.
İlkay Horasan, în vârstă de 29 de ani, a rămas însărcinată cu gemeni identici. Când sarcina ajunsese la 2 luni jumăte aceasta a avut o hemoragie, a fost internată în spital pentru a putea fi monitorizată. În a cincea lună de sarcină i s-a rupt apa. Exista posibilitatea să piardă sarcina, iar mama ar fi putut să se intoxice cu infecţia rezultată în urma pierderii lichidului. Astfel, acesteia i s-a administrat un tratament cu antibiotice. În săptămânile următoare, i-au fost efectuate injecţii pentru a preveni retardul pulmonar la bebeluşi. Cu ajutorul tratamentului corespunzător, însoţit şi de noroc, gemenii au reuşit să reziste într-o mână de apă până în cea de a 29-a săptămână; cantitatea de lichid amniotic ajunsese cât un pahar, când ar fi trebuit să fie cât un ulcior.
Lupta pentru viaţă într-un pahar de apă
“Apa copilului” aşa cum este cunoscut în popor lichidul amniotic este de fapt urina bebeluşului. Acest lichid asigură dezvoltarea plămânilor bebeluşului şi prin înghiţire ajunge în tractul digestiv fiind apoi eliminat prin urină după ce trece prin rinichi, astfel că acesta este recirculat. Lichidul amniotic se află în interiorul unei membrane, care poartă denumirea de cavitate amniotică. În condiţii normale această membrană apără bebeluşul împotriva factorilor externi şi nu se rupe. Prof. Dr. Güven, cel care a monitorizat această sarcină multiplă, menţionează faptul că, “uneori din motive necunoscute încă astăzi, există situaţii când această membrană se poate rupe şi apa se pierde de timpuriu. În cursul unei sarcini cu un singur făt există o probabilitate de 1% în ceea ce priveşte ruperea apei între cea de a 12-a şi a 24-a săptămână de sarcină, în timp ce la o sarcină cu gemeni acest procent este de 2% în cazul gemenilor fraternali (dizigoţi) şi de 5% în cazul gemenilor identici. Din păcate, astăzi nu este posibil, din punct de vedere medical, să fie luate măsuri care să poată preveni şi înlătura ruperea apei şi pierderea lichidului, lucruri ce pun în pericol sarcina. Pe de altă parte, acest lucru poate duce la creşterea riscului de infecţii care pot apărea în canalul de naştere dar nu este acceptat că aceasta este singura cauză. Important este, în care săptămână de sarcină are loc ruperea apei şi dacă în interiorul cavităţii amniotice rămâne suficient lichid pentru ca fătul să poată să trăiască după ruperea apei.”
Prof. Dr. Güven a menţionat faptul că “această cantitate minimă de lichid a fost suficientă, cu ajutorul tratamentului aplicat, pentru ca feţii să poată să rămână în viaţă într-o mână de lichid şi să vină sănătoşi pe lume. Nu am mai întâlnit o astfel de situaţie în cei 20 de ani de carieră.”