Foto: Scrisoarea unei eleve de clasa a XII-a către dascălii săi: ,,Domnilor profesori, știți că avem și suflet?”

Scrisoarea unei eleve de clasa a XII-a către dascălii săi: ,,Domnilor profesori, știți că avem și suflet?”

,,Sunt în ultimul an de liceu. Am trecut prin fiecare fază a ceea ce ei vor să credem că este educația. Ei bine, acum, elevă în clasa a XII-a, pot spune cu mâna pe inimă că școala nu înseamnă educație. Școala e doar un loc unde, dacă ai noroc, poți întâlni…oameni”, scrie eleva de liceu pe blogul său.

separator
profesor-reclamatie

,,Când în schimb te lovești doar de titlul de profesor, caz în care eventual se face și exces de zel, nu faci decât să robotizezi ceea ce însemni tu cu adevărat. Toate astea vin la pachet cu lovituri menite să te înjosească, să te supună unui sistem bolnav, unui sistem bazat pe reținerea ideilor altora și nici pe departe pe dezvoltarea propriilor idei.


Când vrei să ieși din rând, au grijă să te bage la loc.

Am avut întotdeauna medii bune: clasele V-VIII (șefă de promoție, media 9,88), clasa a IX-a (9,64), clasa a X-a (9,87), clasa a XI-a (10). M-am implicat într-o mulțime de activități, iar când nimic interesant nu se mai întâmpla în liceul meu, am înființat pe cont propriu o trupă de teatru. Am scris și am regizat prima mea piesă. Aplauze, aplauze, aplauze. Profesori care se mândreau cu numele și realizarea mea. Am publicat și prima mea carte. Aplauze, aplauze, aplauze. Profesori care îmi puneau numele pe lista de onoare a liceului ( „Uite, eleva noastră.” , „Uite, e din liceul nostru”). Maximum 3 profesori au cumpărat cartea, alții așteptându-se să o primească cadou. (Menționez ca fapt divers că am așteptat aproape 3 ani ca ai mei să-mi poată da banii necesari publicării). De asemenea, mulți dintre domnii profesori doreau să mă implic în activitățile desfășurate de dumnealor, însă când intrau în discuție alte activități primeam permisiunea de a pleca de la ore doar cu senzația că mi se făcea un mare favor pe care nu-l meritam întru-totul.

Azi, în clasa a XII-a, mi s-a spus că în ultimii 3 ani de liceu am tratat școala superficial. Mi s-a spus că am un simț social care atinge extreme, asta ca și cum ar fi un lucru rău. Mi s-a spus că toți ne găsim nașul și că sunt obligată să nu mă mai implic în alte proiecte dacă nu vreau să rămân corigentă. Pentru a încheia într-o notă „optimistă”, am fost dată drept exemplu negativ în fața întregii clase.

Nu. Nu a fost prima dată în care a trebuit să-mi înghit cuvintele, și gândurile, și bătăile de inimă, și tot. Nu a fost prima dată când mă înțepa în piept să știu că dreptul la liberă exprimare al unui elev este de fapt sancționat dacă opinia expusă nu este pe placul profesorului. Nu a fost prima dată când am fost lovită pentru că vreau să ies din mulțime, să fac mai mult, să fiu mai mult decât o bucată de carne care reține și redă informații la comandă.

Domnilor profesori, știți că avem și suflet?

Știți, domnilor profesori, că timpul nostru nu se reduce strict la a vă învăța materia? Știți că avem hobby-uri, vise? Știți că unii dintre noi au probleme acasă? Că suntem oameni și nu roboți? Știți că putem face cu mult mai mult decât să ne comportăm ca niște reportofoane?

Probabil veți spune că ăsta-i sistemul. Ei bine, nu, nu e sistemul în totalitate de vină. Problema e că uitați de ce v-ați ales această meserie, problema e că uitați să împărțiți cu noi altceva în afară de informații rigide pe care uneori le notați în funcție de starea dumneavoastră de spirit.

Am întâlnit persoane care înainte de a fi profesori în fața unei clase au fost oameni. Am întâlnit profesori a căror oră mi-a captat atenția, făcându-mă curioasă să aflu cât mai mult despre lucruri care nu aș fi crezut niciodată că mă vor interesa. Am privit oameni care veniți în fața clasei nu ne-au privit de sus, ca pe o gloată de inferiori, ci au răs cu noi, ne-au dat lecții de viață și încredere să fim ceea ce suntem de fapt, fără a ne supune efectului de turmă. Păcat…Dumnezeule!…păcat că au fost atât de puțini!

N-am să spun că noi, elevii, suntem cu toții ușă de biserică, pentru că aș spune un mare neadevăr. Însă, de ce tu, profesor ce te vrei a fi respectat, ba chiar apreciat pentru ceea ce faci, lovești, și înjosești, și dezguști un elev care și-a dat întotdeauna silința și întotdeauna a încercat să fie activ în școala în care predai? Uiți oare că bucata de carne din fața ta are și… suflet?

Înainte de a ne diviza în elevi și profesori…suntem oameni! Respectul pentru un simplu titlu este un respect scârbit și rece”.

sursa

alte Articole interesante