În momentul în care Ezra, fiul lor, s-a născut, Steven Nelms si Glory, soția lui, au ajuns la concluzia ca ar fi mai bine dacă Glory și-ar da demisia de la locul de muncă pentru a se ocupa de creșterea micuțului.
Steven își apreciază foarte mult soția pentru sacrificiul pe care l-a făcut, așa că a decis să îi scrie o scrisoare deschisă, pe care să o posteze pe internet:
„Eu și soția mea am hotărât că ar fi mai bine dacă ea ar renunța la jobul ei și ar sta acasă pentru a crește copilul. Îmi doream de foarte mult timp să îi scriu o astfel de scrisoare, așa că iată că mi-am făcut timp pentru a spune tot ce am pe suflet.
M-am gândit de nenumărate ori că nu îmi pot permite ca soția mea să fie o mamă care stă acasă. Vreau să stiți că nu vreau să jignesc pe nimeni cu acest post. Trebuie doar să vă spun că pentru mine, personal, este dificil: nu îmi pot permite acest lux.
Aș vrea să explic exact ce vreau să spun prin aceste cuvinte ca să nu credeți că vorbesc tâmpenii. Dimpotrivă, spun cu mâna pe inimă că nu îmi permit financiar o femeie ca ea.
Glory stă acasă și are grijă de fiul nostru în fiecare zi. Ea îi schimbă scutecele, îi dă să mănânce, se joacă cu el, îl pune la culcare și îl alină când este supărat. Și asta este doar minimul necesar.
El a devenit universul ei. Toată dragostea ei, tot timpul ei, toată energia ei. În fiecare zi îi este alături, mereu aproape și întotdeauna are grijă de el.
Da, soția mea este mama fiului meu și este un lucru firesc ca un părinte să își iubească și să își îngrijească micuțul. Însă, asta este de asemenea o problemă financiară destul de complicată.
- – Salariul săptămânal pentru o dădacă: 705 dolari;
- – Curățenie: de la 50 la 100 de dolari pe săptămână;
- – Cumpărător personal: 65 de dolari pe ora (patru ore pe săptămână);
- – Bucătar: 240 de dolari pe săptămână;
- – Asistent de finanțe: 15 dolari pe oră (5 ore pe săptămână);
- – Asistent personal: 75 dolari pe oră;
- – Spălătorie haine: 25 dolari pe săptămână.
Asta înseamnă un venit anual de 73.960 de dolari. Acum mă puteți înțelege când spun sincer că NU ÎMI POT PERMITE SOȚIA.
Să nu uităm de faptul că nu există concediu de odihnă și nici concediu medical… nici bonusuri de merit, prime sau măriri de salariu.
Adevărul este că mi-e rușine de fiecare dată când o fac să se simtă vinovată sau răsfățată când își cumpără ceva doar pentru ea. Mi-e rușine pentru faptul că uneori simte că nu are aceleași drepturi ca mine la veniturile pe care le aduc în casă.
Problema este că ea refuză să accepte faptul că veniturile noastre nici măcar nu se pot compara cu ceea ce ea face pentru familia noastră. Mi-ar trebui să fac sute de mii de dolari pentru a începe să acopăr cheltuielile și chiar să îmi pot permite soția.
Mă iubește necondiționat, îmi iubește fiul și are grijă de familia noastră… deci, bineințeles că nu face asta pentru un salariu și nici pentru a primi recunoaștere din partea noastră. Dar uneori este bine că o mamă să știe care este valoarea ei.
Deci, într-un mod foarte ciudat, acesta este modul meu de a îi spune cât de mult o iubesc și cât de valoroasă este pentru mine și pentru copilul nostru. Vreau să știe că îi voi fi tot timpul alături și o voi trata precum o adevărată prințesă. Este cea mai importantă persoană din viața mea… și nu mi-o pot permite.
