Mărturiile unei mame al cărei copil, ce suferă de autism, a susținut examenele de absolvire a gimnaziului

Ana Dragu este mama lui Edi, un băiețel care a terminat clasa a VIII-a și care, ca orice alt copil, a trecut prin emoțiile și pregătirile examenului de evaluare națională, pentru admiterea la liceu. Însă Edi nu este ca oricare alt copil, el are autism și este genial la pian.

separator
Iar Ana nu este oricare mamă, este psiholog clinician la o asociație de autism din Bistrița, România. Prin urmare, are pregătirea și cunoștințele necesare pentru a-i permite copilului ei să aibă o viață normală. Însă, statul, spune ea, nu îi permite asta, pentru că acești copii cu cerințe speciale trebuie să dea exact aceleași examene pe care le dau și copiii care nu au dificultăți de învățare.

„În toți acești ani am avut dubii și m-am simțit vinovată că de multe ori am tras prea tare de un copil prea bun pentru o lume atât de putredă.” scrie o mamă pe contul ei de Facebook, imediat după ce fiul ei a primit rezultatele la Evaluarea Națională din acest an.

„Nu știu câți oameni pot înțelege prin ce trecem în aceste zile ale examenelor de capacitate și ce înseamnă pentru un copil diagnosticat cu autism să primească la evaluări aceleași subiecte naționale, neadaptate din punct de vedere al conținutului ca și elevii tipici.

Ce înseamnă ore în șir de meditații, zi de zi, ani de zile, pe lângă ore în șir de terapie, ca să înțelegi în final diftongul, funcția matematică, sinus, cosinus și genul liric. Mai avem puțin și executăm activitatea de internare la Psihiatrie.

Elevii cu cerințe educative speciale au nevoie de subiecte adaptate și locuri speciale la licee, așa cum elevii din alte categorii defavorizate. Și când au talente speciale și, mai ales, când NU au. Promit că voi reveni și voi da în judecată Ministerul pentru traume imposibil de vindecat. Cred că avem amândoi tulburări după anii ăștia de școală. Noroc cu profesori grozavi care ne sunt alături.”

După afișarea rezultatelor mama lui Edi a postat și concluzia, dar nu finalul poveștii. „Nota 6 română
Nota 4:95 la matematică, Media V-VIII – 8:53, Media probe abilităţi muzicale, secţia Instrumentală: 9:93, Media finală 8.

,,Încă nu ştim cu certitudine dacă va intra sau nu la liceul de muzică, Pian principal, unde îi e locul, vom afla în 3 iulie, dar după toate aparenţele are toate şansele. Ce ştim este că:

1. O armată de oameni a muncit ani de zile pentru ca Edi să susţină examenele naţionale la limba şi literatura română şi matematică, neadaptate, după ce a învăţat după programă adaptată din cl I. La pian şi teorie muzicală nu a avut niciodată nevoie de nici o adaptare, dimpotrivă, a excelat.

2. Pe parcursul ultimului an efortul colegilor, familiei, prietenilor, profesorilor, conducerii şcolii, a fost triplu pentru a-l sprijini, a fost o perioadă deosebit de traumatizantă şi de solicitantă pentru noi toţi, inclusiv pentru colegii mei de la Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ Bistriţa care au fost nevoiți să preia în ultimele luni toți copiii cu care eu lucram în terapie pentru că da, n-am mai fost în stare de nimic altceva în afară de a-l asista pe Edy în activitățile zilnice, nici asta suficient de bine.

Dacă pentru noi a fost oribil de greu, pentru el presiunea a fost uriașă. Peste autism s-au grefat și alte tulburări și am fost cu toții la un pas de colaps. Resursele financiare de care am avut nevoie au depășit enorm bugetul unei familii cu trei membrii și un singur angajat (eu). Și acela incapacitat temporar.

3. Da, testările naționale sunt dificile pentru toți elevii și pentru toți părinții, sunt o probă de maturitate, un moment care reflectă nivelul individual și callitatea actului educațional, sunt perfect conștientă, însă pentru elevii atipici nu e nevoie, în mod normal, de mobilizarea unor resurse extraordinare.

4. Voi da în judecată MECT așa cum am promis, deja am făcut azi adresă către Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii Romania cu privire la discriminarea continuă a copiilor cu dizabilități în învățământul de masă pentru ca nimeni niciodată să nu mai treacă prin ce am trecut noi și alți părinți, doar pentru a avea șansa de a urma un liceu vocațional potrivit cu abilitățile copilului.

5. Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că ne-ați fost alături, cunoscuți și necunoscuți … Sigur am uitat pe cineva pentru că, așa cum am spus de la începutul postării a fost cel mai greu an din viața mea, încă nu s-a terminat și nu știu cât timp ne va lua să ne revenim. ”

sursa

alte Articole interesante