O mamă a descoperit fericirea alăptării abia la cel de-al patrulea copil

În timp ce unele mame încep cu brio procesul de alăptare al bebelușilor, altele – se confruntă cu mari greutăți și, în cele din urmă, renunță la alimentarea naturală. O mamă a descoperit fericirea alăptării abia la al patrulea copil și a împărtășit experiența sa.

separator

„Am avut o așa bună experiență cu hrănirea cu formula de lapte la primii 3, încât eram sigură că la fel o să îl hrănesc și pe cel de-al patrulea. Am încercat să alaptez și n-a mers bine deloc. Experiența m-a marcat pentru 10 ani. Nu aveam lapte, lucru care era frustrant atât pentru mine, cât și pentru bebe, și m-a dus la disperare.

Nu făceam altceva decât să plâng, iar în jurul meu auzeam într-una „nu te lasă, ține-te de alăptat”.
Eram convinsă că e singurul mod în care puteam să-mi hrănesc copilul, iar vocile care mă presau să alaptez mă asigurau de asta. Bebelușul se chinuia să se atașeze corect la sân de fiecare dată, încât au început să-mi sângereze sfârcurile. Unul din ele aproape că l-am pierdut folosind pompă de muls.
După toate astea, formula de lapte părea ceva trimis de la Dumnezeu și nu m-am mai uitat înapoi. Asta până 10 ani mai târziu, în apropierea nașterii băiatului meu, când am luat din nou în considerare alăptarea.

Eram însă atât de rezervată, încât după ce l-am născut am cerut formula de lapte. În prima zi, fiul meu părea tare apatic și nu voia să mănânce. Eram sigură că o să pape biberon în 24 de ore maxim. Personalul spitalului m-a încurajat însă să-i dau să mănânce cât mai repede, că e extrem de important pentru sănătatea lui. Îl tot încercăm cu biberonul, însă era complet dezinteresat, iar orele treceau.

Se lăsase noaptea, iar el nu luase mai mult de câteva picături de lapte. Undeva pe la 4 dimineață, mi-am desfăcut stângace halatul de spital și am zis să încerc să alaptez, poate e mai interesat. Dacă era să meargă, bine. Dacă nu, știam că va acceptă formulă de lapte la un moment dat.

Fiul meu s-a atașat corect la sân din prrima și a început să sugă. În ziua aia, la 10 ani de când am născut prima oară, am reușit să alăptez. Am dezvoltat o legătură fantastică, pe care nu o credeam posibilă. Au trecut opt săptămâni și încă îl alăptez. Cred cu tărie că succesul alăptării s-a bazat pe detașare și pe eliminarea presiunii puse de cei din jurul meu. Din primul moment mi-am promis că îi voi da și formula de lapte dacă alăptarea devine dureroasă sau dacă nu e suficientă. Încă nu am exclus să trec complet la hrănire cu formula de lapte.

Bineînțeles, faptul că bebe a primit sânul într-un mod atât de natural, un lucru despre care am auzit alte mămici vorbind e și parte din motivul pentru care a funcționat. Presupun că m-a simțit relaxată, lucru care a ajutat enorm. Primul născut, cel mai probabil mi-a simțit teamă, mi-a simțit angoasă legată de hrănire. Era logic că avea să fie un eșec. Acum, că trăiesc experiență alaptatului cu fiul meu, îmi doresc să mă pot întoarce în timp și să am aceeași abordare și cu ceilalți copii.

Știu acum că să suplimentezi cu formula de lapte nu înseamnă că vine sfârșitul lumii. E o alternativă sau un supliment, dacă alăptarea dintr-un motiv sau altul nu funcționează. Mamele trebuie să șție că alăptarea e extraordinară, dar să îți faci procese de conștiința pentru că nu reușeșți e un lucru îngrozitor pe care ti-l poți face tie și bebelușului tău. Relaxează-te și nu te mai îngrijora legat de alăptarea, că nu e o chestiune de tipul ,,totul sau nimic”. Așa, poate vei găi o metodă care funcționează și pentru tine.”

sursa

alte Articole interesante