Încă din copilărie știam că voi avea mulți copii, nu mai puțin de trei. Când l-am născut pe Mihail, mama, din păcate, nu mai era în viață. Bunica și mătușa mi-au fost de ajutor. Plus la asta studiile medicale m-au ajutat să-mi țin copilul departe de boli.
Când am aflat că sunt din nou însărcinată, lumea din jur mă întreba cum va reacționa băiatul meu la această noutate. Nu îmi era frică. De ceva timp el mă tot ruga să-i aduc acasă o soră sau un frate.
Când s-a născut fetița, Mihail a fost foarte grijuliu cu ea. Era primul lângă pătuț, când auzea că plânge. Pe fiică nu am crescut-o din cărți, am avut mare încredere în profesionismul medicilor.
Nu fiecare mamă își poate permite să alăpteze copilul până la doi ani. Multe sunt nevoite să muncească. Eu am alimentat-o la sân atât cât am avut lapte, doar câteva luni.
E neapărat să-ți dai copilul la grădiniță de la 2-3 ani. Astfel va deveni mai sociabil cu ceilalți micuți de vârsta lui. Am parte de o bonă în care am încredere. O cunosc de mulți ani. Celor care caută o bonă le-aș recomanda să nu se uite la diplome ci la calitățile omenești ale persoanei.
Deseori se întâmplă să o iau pe cea mică la concerte. Nu se poate împăca cu faptul că mama nu este alături de ea. Iese cu mine în scenă, zice că scena îi aparține ei nu mie.
Familia întotdeauna va fi pe primul loc pentru mine. Îmi organizez timpul în așa fel încât să fiu și alături de soț, copii, dar și să am timp pentru mine.
Cu feciorul privim meciurile televizate. Cu Margarita dansăm dansuri orientale sau facem curat.
Trebuie să-ți simți copilul și să nu-l obligi să facă ceea ce nu-i place sau ce nu-i este aproape.