Marele Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împărăției lui Valens (anii 364-378) și Teodosie cel Mare (anii 379-395) și s-a născut în cetatea Nazianz din Capadochia, către anul 328. Se trăgea din părinți de neam bun și înțelepți.
SfântuI Grigorie a străbătut, ca nimeni altul, tot meșteșugul învățăturii, umblând la școlile cele mai de seamă din vremea sa: la Cesareea Capadochiei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasilie, la Cezareea Palestinei, la Alexandria și la Atena, școala cea mai înaltă de atunci, unde a și fost rugat să rămână ca dascăl.S-a întors, însă, și s-a facut dascăl în Capadochia, lângă tatăl său, bătrân, care l-a sfințit, fără voia lui, preot. Era un cuvântător înnăscut. Iubea viața duhovnicească, poezia creștină și teologia pe înțelesul oamenilor. Și pe mulți i-a intors la credință.
Fericitul Grigorie a fost, o vreme, și patriarh al marii cetăți a Constantinopolului, iar la cel de al doilea Sinod ecumenic, ce s-a ținut, la anul 381, în Constantinopol, pe vremea binecredinciosului împărat Teodosie, Sfântul Grigorie a adus multe dovezi contra greșitelor învățături, ce tulburau atunci Biserica.
Din cauza unor neînțelegeri, în scurtă vreme, Sfântul a părăsit scaunul patriarhicesc și s-a retras în singurătate, unde până la sfârșitul vieții sale, a scris multe poeme de viață duhovnicească, de teologie pe înțeles. În teologia lui, Biserica Răsăritului și-a văzut tălmăcită propria ei teologie despre taina Sfintei Treimi și, iată de ce, ea îl cinstește pe Sfântul Grigorie, ca pe teologul ei cel mai de seamă.
sursa: www.ortodox.md