Fobiile sociale și timiditatea de a trăi cu frica față de ceilalți oameni

Cu toții avem nevoie de respectul și simpatia celor din jur pentru a avea succes în viața de zi cu zi. Unii consideră fobia socială ca fiind o timiditate sau emotivitate patologică, alții o privesc ca pe o trasatură de personalitate.

separator

La acest capitol, celebrul autor al romanului „Orbirea” spunea, că fobiile sunt golurile pe care oamenii le creează adeseori în jurul lor, fără o justificare valabilă. Fiecărui om, într-o anumită circumstanţă, poate să îi fie teamă de ceva, dar important este felul în care gestionează el acest sentiment, astfel încât să-l depăşească, făcând tocmai lucrurile de care se teme. Înfruntând şi învingând tot felul de spaime şi de îndoieli, de la cele aparent minore, la cele care ne pot marca, vom constata că noi orizonturi se deschid, că umbrele nu sunt, până la urmă, decât indicii că o lumină se află în apropiere.
Astfel, întunericul, înălţimea, mulţimile de oameni, ascensoareșe, parcări, şobolani, poduri, păianjeni, şerpi sunt doar câteva dintre cauzele care pot genera fobii, temeri intense şi iraţionale, incontrolabile, asociate cu modificări de comportament, nelinişte, anxietate. Un studiu realizat în anul 2012, de către American Psychological Association, a arătat că aproape 11 la sută din populaţia lumii suferă de cel puţin una dintre sutele de fobii înregistrate în studiile medicale.

Ce sunt fobiile și care sunt cauzele apariției?

Etimologic, cuvântul „fobie” vine din grecescul „phobos” – frică/panică. În psihologie, fobia este definită ca o stare de nelinişte extremă, obsedantă, ilogică, repulsie, antipatie pentru ceva, fără o cauză obiectivă, stări declanşate de o circumstanţă care, în realitate, nu presupune niciun pericol. Sigmund Freud, celebrul psihanalist, care a studiat în detaliu cauzele fobiilor şi manifestările acestora, inclusiv fobiile sociale, a ajuns la concluzia că o asemenea stare de panică iraţională îşi are rădăcinile în copilărie şi că antrenează un lanţ de mecanisme semnificative. Mai întâi, cel care manifestă fobii a trecut, probabil, printr-o experienţă traumatică, atât de puternică şi dureroasă încât persoana respectivă a transferat angoasa asupra unui obiect, asupra unei situaţii sau persoane care s-au legat de experienţa respectivă arbitrar. Cu alte cuvinte, persoanei care suferă de o fobie nu îi este frică, în realitate, de un obiect, fiinţă, situaţie etc., ci de experienţa traumatică pe care o asociază acestora.Specialiştii au identificat diverse categorii de fobii: fobiile imaginare – fantome, spirite etc., fobiile provocate de spaţii închise (claustrofobii) – a fi într-un avion, lift, într-o parcare subterană etc., fobiile „naturale” – teama provocată de locuri şi de fenomene ale naturii, precum păduri, cursuri de apă, cascade, furtuni, fobii generate de animale – insecte, câini, şerpi, şobolani, păsări etc., fobii manifestate în contexte medicale – panică la vederea sângelui sau la orice intervenţie chirurgicală oricât de simplă, fobii sociale – teama de a vorbi în public, de a cunoaşte persoane noi sau de a înfrunta opiniile celorlalţi.Fobiile sociale (teama anxioasă de mulţime, de adresare către un auditoriu, de confruntare cu opiniile altora etc.), confundate multă vreme cu timiditatea, au (re)intrat în atenţia specialiştilor în ultimii ani, pe măsură ce s-a constatat că numărul celor care manifestă simptome de fobie socială a crescut îngrijorător. Timiditatea şi fobiile sociale au în comun câteva atitudini caracteristice – nervozitatea, neliniştea, stresul, tendinţa de a scăpa/a fugi dintr-un grup, colectivitate etc. În cazul fobiilor sociale, însă, toate acestea dobândesc accente dramatice. De asemenea, o timiditate, care în mod obişnuit se poate „vindecă” prin exerciţiu de voinţă, se poate transforma în fobie socială când stările emoţionale scapă de sub control.A lua cuvântul în public, a cere o informaţie unei persoane necunoscute, a discuta în colectivul de la locul de muncă sau la şcoală, a te teme de privirile celorlalţi ar putea crea uneori un anume sentiment de stânjeneală sau de tensiune interioară, pe care l-am putea numi trac sau timiditate, fără a avea ceva patologic. Fobiile sociale presupun exacerbarea unor astfel de manifestări şi au la bază un cumul de factori, unii legaţi de personalitate (persoanele excesiv de introvertite, de exemplu), alţii, de experienţele de viaţă.  Specialiştii au mai constatat că fobiile sociale, în multe cazuri, se manifestă în special la locul de muncă, mai puţin în alte situaţii, şi că devin şi mai evidente la începutul vârstei adulte, când preocuparea pentru construirea unui viitor, pentru studii, pentru cercul de prieteni, pentru o relaţie de dragoste este mai accentuată. Simptomele care indică faptul că ar putea fi vorba de o fobie socială, caz în care persoana respectivă are impresia că este privită de toată lumea, că va fi interpretată greşit, că oricine i-ar putea face un rău, sunt: anxietatea, transpiraţia abundentă, tensiune musculară, tremuratul mâinilor, al vocii, înroşirea fetei, accelerarea pulsului, presiune la nivelul toracelui, dureri de cap, de stomac, ameţeală, tulburări ale somnului.Astfel, pentru a nu se ajunge la apariţia fobiilor sociale, importantă este educaţia, spun specialistii. Părinţii, pe de o parte, şcoala, pe de alta, trebuie să aibă grijă să nu cultive temerile copiilor, să-i încurajeze, să nu-i ridiculizeze când nu reuşesc in ceva, să nu-i supraprotejeze, în ideea că sunt prea “fragili” pentru a se confrunta cu lumea.

Un prim pas în vederea depăşirii fobiilor sociale este acceptarea, conştientizarea unei astfel de situaţii şi cultivarea stimei de sine. Apoi, este absolut necesară confruntarea cu situaţiile care generează fobiile sociale. În acest caz, apelul la o terapie specializată poate avea rezultate încurajatoare.

Ai grijă de tine și de sănătatea ta!!!

Sursa

alte Articole interesante

Alte Articole interesante