”Voi începe cu kilogramele cărate din Moldova: Îmi plac covoarele mele de la Iaremcea. Le-am adus de la Kiev, prin luna mai, cu gândul că se vor potrivi la decorul din noua mea casă. Am avut dreptate. Lâna, culorile, căldura lor îmi fac casa mai primitoare.
Îmi plac în noua mea casă tablourile Eudochiei Zavtur. Au făcut o cale lungă până aici. Dar au ajuns întregi şi nevătămate. Fapt pentru care le mulţumesc celor de la DHL. Încă ne mai chinuim să le facem rame la toate ca să le agaţăm pe pereţi. Dar îngerul primit în dar de la Eudochia deja se împacă cu mobila din lemn curat, păpuşile mele preferate şi dantelele aduse de acasă. Arată fix ca în visele despre noua mea casă.
Îmi place să am pe frigider operele de artă ale fetelor mele. Ne trezim la 6.30 în fiecare zi ca să meargă la şcoală. Autobuzul şcolar le aşteaptă după colţ şi tot cu el sunt aduse acasă. În fiecare zi vin altfel, cu expresii noi, cu franceză quebecoază, cu impresii despre o şcoală aşa cum nu au mai văzut.
Îmi place gadgetul ăsta deloc sofisticat care a venit în casa noastră după ce chiar în prima zi de şcoală a fetelor am întârziat la lecţii. Ne-am scăpat cu somnul şi fiecare a mizat pe alarma celuilat. De atunci din micile lui boxe răsună 99,5 FM, Radio Classic Montreal – doar muzică clasică şi foarte puţină vorbă. Şi tot el ne trezeşte dimineaţa. Un radio pentru oameni în etate sau pentru cei ca noi, cu psihicul zbuciumat de stres. Dacă tot venise vorba, cea mai frecventă publicitate la ei este cea pentru un loc într-un cimitir de lux din Montreal.”
