O româncă a cusut cu acul și ața versurile poeziei ,,Luceafărul” de Mihai Eminescu!

O femeie în vârstă de 71 de ani din localitatea Cugir, România, este demnă de Cartea Recordurilor. Din dragoste pentru creația lui Eminescu, aceasta a cusut cu acul şi aţa, timp de trei ani, versurile poeziei „Luceafărul” pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime, o adevărată capodoperă pe care vrea s-o lase moștenire nepoților săi.

separator
azs

Maria Todor știe pe de rost toate cele 98 de strofe ale poeziei. Ea a cusut versurile cu mare migală timp de trei ani. Tot pe aceeași pânză, păstrată într-o straiță, a rezervat spații mai mici pentru: „Hora Unirii”, Balada „Miorița”, un manuscris al poetului Mihai Eminescu, proverbe și zicători, pilde, un mic „colț destinat pentru rugăciune”, dar și ilustrații precum: „Coloana Infinitului” și „Cumințenia Pământului”, opere ale marelui Brâncuși, Vioara lui George Enescu, „Carul cu boi” (din Ponor).

maria-todor006 maria-todor017

În interviul acordat jurnaliștilor de la ziarulunirea.ro, femeia a mărturisit că dorește să-i lase drept moștenire nepoatei sale minunata sa creație și ar vrea ca într-o încăpere a casei în care locuiește să amenajeze și un mic muzeu cu obiecte de artizanat.

maria-todor003 maria-todor004

,,Totul a pornit din propria-mi imaginație. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu știu a câta oară poezia „Luceafărul”. Atunci m-am hotărât să „scriu” cu acul și cu ața din arnici de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei „Luceafărul””, povestește femeia.

,,Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci și am hotărât să folosesc câțiva metri din acest material pentru a da viață unei părți din creația poetului nepereche Mihai Eminescu. Un lucru deloc ușor, care mi-a luat ani de muncă. A trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă”.

,,Mă trezeam noaptea și mă apucam de cusut cu o bucurie de nedescris. Gândul îmi era tot timpul la cele 98 de strofe ale „Luceafărului”, pe care doream să le termin de cusut cât se poate mai repede. Mai coseam și în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodărești. Exista un imbold care mă determina să mă apuc din nou de cusut, conștientă că trebuie să realizez ceva despre care nu mai auzisem. Am desăvârșit „Luceafărul”, cu o satisfacție de nedescris, reușind să memorez cu această ocazie întreaga poezie”, a mai dezvăluit femeia în interviul acordat.

maria-todor015

alte Articole interesante