Se pare ca ADN-ul stochează mult mai multe informații în el decât pare. Deși oamenii de știință încă nu pot da un răspuns exact la întrebarea ,,ce are un efect mai mare asupra caracterului unei persoane: factorii genetici, de mediu sau de educație”, multe studii arată că sunt moștenite nu doar trăsăturile fizice.
Iată ce trăsături neobișnuite mai pot fi moștenite de la părinți și bunici!
1. Fobiile
Acest lucru este confirmat de un studiu în care șoarecii au fost instruiți să evite mirosul, similar cu aroma florilor de cireșe. Acest lucru a afectat ADN-ul experimental: o parte a ADN-ului responsabilă de sensibilitatea la acest miros a devenit mai activă în sperma șoarecilor-tați. Drept urmare, descendenții acestora au fost foarte sensibili la aroma cireșelor și au încercat să o evite, deși nu aveau nici un motiv pentru asta. Experimentul a arătat că un eveniment traumatic poate afecta ADN-ul și, ca o consecință, comportamentul generațiilor ulterioare.
Oamenii de știință cred că rezultatele studiului sunt importante pentru studiul fobiilor, anxietății și PTSD (tulburare de stres post-traumatic).
2. Extroversiunea
Obținem anumite trăsături de caracter nu numai pe parcursul creșterii și dezvoltării, ci și datorită ADN-ului. De exemplu, variantele genelor WSCD2 și PCDH15 sunt asociate cu extraversiunea. Poate că ești atât de sociabil pentru că ai moștenit anume aceste gene de la părinți. În plus, există o corelație genetică între extroversia și sindromul hiperactivității și deficitului de atenție.
3. Simțul umorului
Unii oameni cred că un simț dezvoltat al umorului este o trăsătură dobândită, care depinde de mediul în care ai crescut. Dar în cursul cercetării s-a constatat că persoanele cu o alelă scurtă a genei 5-HTTLPR sunt mai susceptibile de a prezenta reacții pozitive, inclusiv râsete și zâmbete. Subiecții cu o alelă scurtă, mai rar au râs decât oamenii cu o alelă lungă a aceleiași gene. Rezultatele studiului au fost confirmate chiar ținând cont de vârste diferite, sexe, etnie și simptome depresive.
4. Predispoziția la stres
Unii oameni sunt mai predispuși la stres, iar această trăsătură poate fi transmisă și de la părinți la copii. Experții susțin că, dacă o mamă suferă de stres în timpul sarcinii, copilul ei poate fi mai susceptibil la acesta. Mai mult, un astfel de risc există chiar dacă părinții se aflau sub stres cu mult înainte de a decide să aibă un copil: stresul cronic provoacă daune cromozomilor.
Cu toate acestea, modificările în ADN legate de stres pot fi inversate într-o oarecare măsură cu ajutorul terapiei comportamentale cognitive și meditației conștiente.
5. Înclinația spre dependență
Factorii genetici, în 40-60% din cazuri, afectează riscul de dependență. În particular, relația dintre aceasta și gena D2, subtipul receptorului dopaminic, a fost studiată în detaliu. Probabil că persoanele cu o deficiență determinată genetic a receptorului D2 de dopamină au mai multe șanse de a folosi substanțe dependente, deoarece sunt mai puțin sensibile la efectele naturale ale dopaminei.
6. Capacitatea de a te odihni suficient dormind mai puține ore
Unii oameni dorm suficient în mai puțin de 5 ore, în timp ce încă pot să funcționeze în mod normal. Este vorba despre varianta genei p.Tyr362His, numită și gena Thatcher (primul ministru al Marii Britanii dormea doar câte 4 ore pe zi și se simțea excelent). Oamenii cu o astfel de caracteristică nu numai că dorm mai puțin, ci și fac mai bine sarcinile legate de activitatea mentală, chiar și după 38 de ore de veghe. Apropo, și inventatorul Thomas Edison dormea mai puțin de 5 ore pe zi.
7. Înclinația spre a face economii
Acest lucru a fost demonstrat de un studiu publicat în Jurnalul de Economie Politică. S-a dovedit că unii oameni sunt predispuși genetic să facă economii, indiferent de nivelul lor de venit, sex sau educație.
În plus, oamenii economi „genetic” sunt, de asemenea, mai predispuși să se abțină de la obiceiurile proaste, de exemplu, sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta obezitate și de a fuma.
8. Urechea muzicală
Factorii genetici joacă un rol mai important atunci când vine vorba de talentul muzical, în special recunoașterea tonului și a ritmului. Studiul efectuat pe gemeni identici a comparat abilitățile persoanelor implicate în muzică. S-a dovedit că unii oameni care au practicat mult mai puțin muzica, au avut rezultate mai bune decât cei care au făcut mai mult. Unul dintre gemeni a practicat chiar mai mult cu 20.228 ore decât fratele său, dar nu putea să îl depășească pe acesta în abilitățile muzicale.