Ai ştiut sau nu, hormoni sexuali există în hrana ta. De fapt, hormoni sexuali sunt prezenţi în alimente în mod natural, în cantităţi infime, dar când aceştia sunt introduşi în alimente de către producători, au cu totul alt efect asupra sănătăţii noastre.
Cantităţi mici de hormoni sexuali există în mod natural în anumite produse de origine animală pe care le consumăm zilnic, precum carnea, laptele, peştele, iar aceştia nu dăunează organismului uman prin cantităţile lor mici.
În acelaşi timp, există şi un nivel maxim admisibil de hormoni pe care îi pot conţine produsele alimentare, reglementat unanim de către specialiştii din ramura alimentaţiei, în cazul în care animalelor li s-au injectat substanţele hormonale în timpul creşterii.
Uneori însă, iar acest lucru probabil că se întâmplă tot mai des, alimentele noastre pot fi invadate de-a dreptul cu hormoni sexuali sau alţi hormoni şi substanţe de creştere. De la – permis – şi până la aplicarea practică lucrurile iau o întorsătură radicală în fermele de creştere, iar hormonii sintetici ajung să fie introduşi animalelor în cantităţi uriaşe pentru a spori producţia.
Aşa se face că puii de o lună sunt buni de tăiat, găinile – la 2 luni fac ouă, vacile dau câte 45 sau chiar 90 de litri de lapte pe zi, iar scroafele fată câte 20 de purcei, pe bandă rulantă. Iar noi savurăm produsul finit: pe cât de ,,gustos’’, pe atât de periculos.
Există motiv să ne îngrijorăm că vom primi cantități periculoase de hormoni adăugaţi în alimente?
Hormonii sunt substanţe chimice, care transmit informaţii de la un ogran sau ţesut la altul, fiind secretaţi de către glandele endocrine din corp şi care prin sânge ajung la organe punându-le în mişcare. Pe lângă hormonii sexuali, mai sunt cei de creştere, ai foamei, ai saţietăţii ş. a. Hormonii sintetici sunt nişte pulberi care odată ajunse în organism sunt metabolizate de ficat.
În SUA utilizarea hormonilor sexuali steroizi este permisă numai la creşterea vitelor, nu şi la fermele de pui sau porci, unde se folosesc alţi hormoni, cei de creştere. Experţii în alimentaţie susţin că hormonii sexuali (estradiol, progesteron, testosteron), aceştia administraţi vitelor pentru a îmbunătăţi câştigul animalului în greutate, ratele de creștere și producția de lapte, sunt admişi în carne în anumite limite maxime de siguranță pentru sănătatea omului.
Pe de altă parte, în Europa utilizarea hormonilor de creştere este interzisă încă din anii ’80, dar aceştia sunt folosiţi cu succes în America. În ţările europene importul de carne injectată cu hormoni de creştere este interzis, dar este admis cel al cărnii injectate cu hormoni sexuali steroizi. Chiar dacă analizele arată de fiecare dată că nu există nici urmă de hormon de creştere în mâncarea noastră, pericolul poate veni din altă parte.
S-au găsit între timp alte resurse anabolizante, adica alte metode pentru a transforma rapid nutreţul în carne. Puii sunt acum modificaţi genetic să producă, fiind îngrăşaţi forţat cu furaje speciale, încât cresc ca pasionaţii de fast-food-uri. S-a inventat furajul concentrat, cu scopul de a converti cât mai puţin nutreţ în cât mai multă carne, iar fermele moderne sunt de neconceput fără ajutorul acestor aditivi din furaje. Carnea de pui rezultată este lipsită de vitaminele şi mineralele din sol sau iarbă.
Deşi nu sunt chimic hormoni, aceşti aditivi din furaje sunt agenţi de creştere forţată ce stimulează la animale producerea hormonilor proprii, iar toate acestea sunt permise prin lege.
Pentru curcani, fiind atraşi de roşu, chimiştii au elaborat granule cu colorant special, ca să mănânce mai mult. Apoi, producătorul indică să nu-i mai dai furajul vreme de cinci zile înainte de tăiere şi nimic din ce-a mâncat pasărea nu îţi poate face vreun ,,rău’’.
Unii cercetători susţin că grăsimea animalelor furajate cu aditivi şi-a schimbat compoziţia. Aceasta produce în exces hormoni, numiţi eicosanoide, care ajunşi în corpul uman oferă creierului informaţii greşite, iar organismul devine incapabil să se apere de acnee, boli cardiovasculare, cancer şi obezitate.
Oricât de interzise si de verificate nu ar fi produsele animaliere îmbibate cu hormoni şi substanţe de creştere, industria cărnii nu se abţine de la grozăvii. Anul trecut, guvernul Marii Britanii a descoperit la un restaurant carne de pui având extracte proteice ca să reţină mai multă apă şi să tragă intens la cântar, însă pentru a afla acest lucru britanicii au facut analize ADN. La noi – asemenea analize nu se fac, iar cele care sunt făcute – evident că arată rezultate bune.
Agricultura s-a „chimizat” de-a binelea, iar epidemia obezităţii este strâns legată de componenţa alimentelor şi grăsimii pe care o consumăm, aceasta dereglând hormonii sexuali ai omului, feminini şi masculini.
Hormonii sexuali din clasa steroizilor sunt folosiţi în fermele de creştere a animalelor, acest lucru este permis. Purceii moderni fac 100 de kilograme în 6 luni, nu într-un an, cum ar fi normal.
Pe lângă toate astea, hormonii de creştere se pot forma în nutreţuri ca rezultat al mucegăirii acestora, fiindcă în mucegai se formează micotoxine, ciuperci microscopice producătoare de substanţe cu efect hormonal de creştere. Substanţele hormonale din produsele animaliere, carne, lapte, ouă – nu dispar prin fierbere şi sunt cancerigene, afectează sistemul nevros, produc malformaţii şi dereglează echilibrul hormonal la om.
