Ideea că vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola) ar putea fi responsabil de apariţia autismului persistă şi conduce la ratele mici de vaccinare în rândul copiilor. Şi asta chiar dacă cercetătorii nu admit existenţa legăturii între vaccinul ROR şi autism. Mulţi dintre părinţii care au deja în familie un copil ce suferă de autism sunt deosebit de reticenţi când vine vorba să-i vaccineze pe ceilalţi copii, raportează JAMA (The Journal of the American Medical Association), în revista nr. 313, din aprilie 2015.
Disputele la subiectul vaccinării copiilor s-au aprins ultima vreme din cauza unei presupuse deconspirări a rezultatelor unui studiu efectuat în anul 1998, ce pretinde existenţa corelaţiei între vaccinurile efectuate în copilărie şi dezvoltarea autismului.
Totodată, experţii din domeniul medical şi oamenii de ştiinţă duc o luptă aprigă pentru a dezminţi rezultatele studiului efectuat în 1998, pe motiv că acesta nu ar fi dat rezultate adevărate.
Chiar dacă cel mai recent studiu publicat în JAMA şi care a fost efectuat asupra unui eşantion de 95.727 de copii din SUA, ce aveau fraţi mai mari cu/sau fără autism, şi care au fost vaccinaţi cu ROR, a negat existenţa unei legături între autism şi vaccinurile ROR, (toţi copiii participanţi la studiu au fost vaccinaţi cu trei doze de vaccin ROR, de la naştere până la vârsta de 5 ani, dintre care doar 994 de copii au fost diagnosticaţi cu autism (134 – au avut un frate mai mare afectat de autism, 860 – nu au avut fraţi mai mari cu autism) şi 1929 de copii sănătoşi au avut un frate mai mare cu autism), iar cercetătorii susţin că nu a existat nicio legătură între expunerea copiilor la vaccinul ROR şi diagnosticul de autism la orice vârstă, inclusiv în cazurile cu istoric familial agravat de autism, studiul efectuat în 1998 a detectat următoarele, potrivit chiar autorilor studiului:
,,Am efectuat o serie de investigaţii asupra unui grup de copii cu enterocolită cronică şi tulburare de dezvoltare regresivă.
12 copii, băieţi, cu vârsta cuprinsă între 3 şi 10 ani, se aflau la evidenţa pediatrului de sector cu istoric de dezvoltare normală, potrivită vârstei, urmat de pierderea competențelor dobândite, inclusiv a limbajului, asociate cu diaree și dureri abdominale. Tuturor subiecţilor le-a fost examinat statutul gastroenterologic, neurologic, precum și nivelul dezvoltării neuro-psihice. Au fost efectuate iIeocolonoscopia, prelevarea materialului pentru biopsie, imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), electroencefalografia (EEG), puncția lombară sub sedare, examenul radiologic baritat, analize biochimice, hematologice şi imunologice.
Părinţii au asociat debutul simptomelor comportamentale cu efectuarea vaccinului ROR în 8 din cele 12 cazuri. La examenele paraclinice, toţi cei 12 copii au avut anomalii intestinale, variind de la hiperplazie nodulară limfoidă la ulceraţii aftoide. Tulburări de comportament, inclusiv autism, s-au înregistrat la 9 copii, psihoză dezintegrativă – la un copil și, posibil, encefalită postvirală sau post-vaccin – la 2 copii, ce nu au avut tulburări neurologice focale la RMN, iar testele EEG au fost normale.
Interpretare: am identificat boli gastro-intestinale şi tulburări de dezvoltare regresivă, la un grup de copii anterior dezvoltaţi normal, asociate în timp posibil unor factori declanşatori externi’’. Studiul a fost publicat în revista The Lancet, pe data de 28 februarie, 1998. Rămâne publicat şi acum, însă cu menţiunea ,,RETRAS’’ (pe motiv că nu ar fi concludent)!
