Aspectul fizic, dar şi comportamentul nu trădează faptul că este unul dintre cei mai longevivi angajaţi din sistemul penitenciar. Nadejda Ion anterior a lucrat în contabilitatea penitenciarului nr.9 de la Pruncul, în prezent este angajată în cadrul Direcţiei Fiananciare, Departamentul instituţiilor penitenciare.
La 18 ani făcea sport de performanţă în echipa naţională la caiac canoe, participând la diferite competiţii naţionale. O experienţă de care şi acum îşi aminteşte cu lux de amănunte: „Când nu puteam face faţă antrenamentului, care se defășura în condiții extrem de dificile, plângeam, iar instructorul îmi spunea “Nadejda, cerez ne mogu!” De atunci, această frază mereu îmi apare în minte când întâmpin greutăţi în viață.”
În primele zile de lucru aveam frică de puşcăriaşi
De la 20 de ani lucrez în domeniul contabil din penitenciar. Țin minte că la început aveam frică de puşcăriaşi. Mai ales când lucram în depozit, la inventariere. Atunci aveam contact direct cu ei. Privirile reci le-am memorat pentru totdeauna.
Am 2 flăcăi mari care, în ciuda insistenţei mele, n-au acceptat să lucreze în acest sistem. Nici acum nu știu de ce…
Bolile sunt problemele din mintea noastră, pe care singuri ni le provocăm
Pe lângă treburile casnice şi serviciu, Nadejda începuse să studieze medicina netradiţională şi psihologia de sinestătător. De 12 ani citeşte diferite cărţi pentru a găsi răspunsuri la dilemele apărute în viaţă; atunci când ea a fost la un pas de moarte, dar şi când băiatul era grav bolnav. Atunci a început să se apropie de religie: “Când am văzut moartea cu ochii, am învăţat pentru prima dată Tatăl Nostru… Am început atunci să cred în Dumnezeu. Când eram copil nu aveam biserică în sat, nu aveam această educaţie religioasă. Atunci era o rușine să fii credincios. Dar cu insistență, am căutat ieşirea şi am găsit-o. Uneori medicina n-are posibilitatea să ajute, dar subconştientul nostru şi credinţa-da. Bolile sunt problemele din mintea noastră, pe care singuri ni le provocăm. Orice boală înseamnă energie negativă care poate fi eliminată, chiar și prin simpla prezență într-o biserică”.
Dacă aş fi ministru al Educației și Învățământului aş introduce cărţi de psihologie în şcoli, din care elevii ar învăța cum îşi pot planifica viaţa. Aş fi dorit să fiu medic ca să tratez problemele oamenilor fără antibiotice.
Pe mama am pus–o pe picioare la 72 de ani. Să ştiţi, în univers cuvântul “Nu” nu există! Aşa că trebuie să fim foarte atenţi ce ne dorim când ne rugăm la Dumnezeu. Trebuie să formulăm frazele în așa fel încât cuvântul negației să nu apară deloc în rugăciunile noastre. Ca să ai o viață bună trebuie să fii pozitiv. Ceea ce trimiți sus, aia și primești înapoi.
Text: Victoria Sănduță
