Foto: Violeta Gașițoi: Din clasa I am vrut să devin judecător!

Violeta Gașițoi: Din clasa I am vrut să devin judecător!

Singură în fața furtunii. Feminină, frumoasă, gingașă, inteligentă, dar puternică. Este o adevărată Ioana D’Arc a timpurilor noastre. Luptă pentru adevăr, spune lucrurilor pe nume, îi place să fie integră, iar coloana vertebrală îi rămână neclintită sub povara tendințelor moderne. Este gata să meargă până la capăt, iar atunci când nu-i va rămâne nici-un „cartuș” va fi una dintre miile de moldoveni care iau calea străinătății. Unica.md îți prezintă povestea unuia dintre cei mai frumoși avocați din Moldova. Cunoaște-o pe Violeta Gașițoi.

separator
violeta-slide

Am visat de mică la sistemul de drept. Am învățat în perioada în care nu aveai voie să-ți expui părerea. În cazul în care îndrăzneai totuși, pe lângă o notă de doi te puteai trezi cu părinții la școală. Sau puteai primi chiar și un caiet în cap sau un arătător peste mâini. Am urât mereu acest comportament. Mama povestește că prima dată am spus că vreau să fiu judecător în clasa întâi. Profesoara mă lovise cu rigla peste mâini, iar eu mi-am luat ghiozdanul și am venit acasă. Atunci s-a iscat un scandal foarte mare, iar  mama  a fost chemată la școală. Le-am explicat părinților de ce am procedat așa, iar tata m-a încurajat să repet gestul ori de câte ori cineva ar fi îndrăznit să mă mai lovească.

violeta004

Când am intrat la facultate mi-am schimbat intențiile. Am înțeles că din postura de avocat poți apăra mai mulți oameni decât din cea de judecător. În plus, când am absolvit, legea îți permitea să devii judecător doar dacă ai vârsta de 30 de ani.

violeta012

La începutul carierei, toată lumea credea că sunt o minoră. Am avut o situație când reprezentam în instanță un caz de divorț, iar peste o săptămână la același judecător am ajuns cu alt caz de divorț. Atunci magistratul s-a uitat lung la mine și mi-a spus: – Domnișoară, parcă v-am divorțat săptămâna trecută? Când i-am spus că sunt avocata, a făcut ochii cât cepele. Acum deja nimeni nu mă mai întreabă ce vărstă am și nu mă mai privește ca pe o persoană neexperimentată.


violeta003

În sala de judecată sunt alt om. Mai mulți clienți, dar chiar și judecători au răms surprinși să mă vadă pe holurile instanțelor zâmbind. La muncă sunt serioasă, iar dacă este cazul chiar și dură.

11791712_878903758858303_708063628_n

Să fii astăzi un avocat integru în Moldova este greu. Orice ilegalitate depistată de mine, este imediat raportată autorităților și societății. Acest lucru mă face un avocat incomod. Atunci când vorbești despre corupție, la fel devii incomod. Când soliciți eliminarea corupției din propriul sistem – ești atacat la pachet de toți colegii, așa cum se întâmplă acum cu mine și cu șoțul meu. Mai mult, colegii de breaslă visează să ne lase fără licența de avocat. Dar asta n-o să se întâmple atât de ușor.

Moda facultății de drept încă mai persistă în Moldova deoarece tinerii consideră că această meserie îți dă posibilitatea să faci mulți bani. Ceea ce nu este adevărat. Atâta timp cât muncești cinstit și achiți toate impozitele, rămâi cu un salariu  mediu. Au bani doar cei care iau mită. Mulți dintre studenți ajung la drept pentru că așa vor părinții. Mama și cu tata cred că doar așa copilul lor va avea un statut în societate și va fi asigurat financiar. Eu tot mi-aș da copiii la Drept, dar nu în Moldova. Eu am făcut facultatea la Chișinău, iar cunoștințele acumulate nu m-au ajutat deloc. Am fost nevoită să învăț singură.

Am făcut și fac mult voluntariat. Chiar recent am mers în ziua mea liberă cu reprezentanții ONU la internatul din Orhei. Acolo am discutat cu fiecare băiat care se plângea de rele tratamente. Mă deranjează orice este legat de încălcarea drepturilor omului și de abuz. Încerc să fac anumite lucruri pentru cei care nu au bani, nu au rude. Copiii și tinerii din internate și orfelinate nu au acces la informație și nici nu stiu cum să-și apere drepturile. Pe agenda mea sunt și femeile abuzate. Mă ocup de aceste cazuri pentru că aș vrea să schimb stereotipurile. Îmi reușesc cu greu aceste cazuri. Din păcate victimile sunt pasive și dependente de agresori. Nu lucrez singură. De obicei, ele primesc și asistența unui psiholog.

violeta007

Am ales să fac voluntariat pentru că neputința acestor tineri șochează. Uniunea Avocaților are 3000 de membri și aproape niciunul dintre ei nu s-a gândit vreodată să treacă pragul unui orfelinat și să vadă cu ce probleme se confruntă acești copii. Aproape niciunul dintre ei nu le-a oferit măcar elementarul – niște seminare despre drepturile pe care le au. Am ales să o fac pe cont propriu. Mai sunt ajutată de organizațiile internaționale.

În afara serviciului,  soțul meu este pasionat de fotografie, iar în ultimul timp eu și fiicele nostre suntem pe post de modele. Mie îmi place să mă refugiez în timpul liber și să citesc.

violeta002

Mi-am întâlnit soțul în 1998. Pe atunci aveam 17 ani și eram studentă la colegiu, iar Roman Zadoinov lucra în organele de urmărire penală. Tatălui meu i se furase mașina, iar eu eram martor în dosar. Am fost citată să ofer informații, iar ofițerul de urmărire penală era nimeni altul decât Roman. Prima impresie nu a fost una foarte bună. Mi s-a părut foarte sever și îmi doream mai repede să ies din birou. Într-o zi am primit un telefon de la el. M-a invitat la cafea. Am aceptat invitația doar pentru că îmi spusese că e ziua lui de naștere. De fapt era a doua zi. Am trecut cu bine testul. După șase luni am fost cerută în căsătorie. Mama a fost categoric împotrivă pe motiv că încă nu aveam 18 ani. Dragostea a fost atât de mare că exact în ziua în care am împlinit 18 ani am fost cerută din nou de nevastă și bineînțeles că am spus DA.

violeta009

De 17 ani suntem împreună și acasă și la lucru. Mulți colegi mi-au spus că nu vom rezista prea mult pentru că ne vom petrece tot timpul alături. La început nu a fost ușor. Dar am stabilit un set de reguli care ne-au ajutat să trecem peste conflicte. Regula de bază era că la birou suntem doar parteneri de serviciu și nu soț și soție. Nici măcar colegii noștri nu știau că suntem soț și soție atât de bine am aplicat regulile în practică.

violeta014

Avem două fetițe. Vera are 16 ani, iar Nelly – 8. Sunt o norocoasă. Fetele mele sunt independente și se descurcă foarte bine singure.Vera este foarte activă și este implicată în foarte multe activități. Noi ne vedem dimineața când le duc la școală și seara când toți își încheie activitățile. Sunt copii înțelepți. Atunci când îmi iau dosare acasă cea mică le spune la toți să nu mă deranjeze pentru că trebuie să ajut pe cineva mai vulnerabil decât ele. Ea îmi știe toate dosarele. Este foarte atentă la tot ceea ce fac și de multe ori mă întreabă  despre soarta celor pe care îi apăr în instanță.

violeta015

Le-am educat mereu în spiritul-ajută-i pe cei defavorizați. Vera a făcut de mai multe ori acte de caritate și a dansat în cadrul unui concert de binefacere. Nu le-am ghidat niciodată activitățile. Au ales mereu singure ce să facă în afara orelor. Au făcut, muzică, dans, hipism. Le-am respectat  alegerea și nu am făcut niciodată presiuni.

violeta008

Fata cea mare a avut șansa să se filmeze în Ucraina, în pelicula „Ocupația” care nu a fost finalizată din cauza războiului. Vera s-a mai filmat și într-un rol mic în pelicula “Milika” a regizorului Valeriu Jereghi, care va fi lansată în luna octombrie. În această peliculă am jucat și eu. Am primit rolul mamei Milikăi. O să vedeți pe ecrane o altă mamă decât sunt eu în realitate. O mamă care nu prea îi acordă atenție copilului său, poate chiar în unele moment îl ignoră.

violeta016

 Vera nu vrea să rămână în Moldova și nu vrea categoric să meargă la facultatea de Drept. A ales domeniul artelor și vrea să devină actriță de film. Pentru mine această meserie nu este una de viitor, mereu ești la cheremul regizorilor. Dar nu mă pregătesc să o conving să se răzgândească. Ea trebuie să ajungă singură la o conlcuzie. Și-a găsit deja universitatea la care vrea să obțină o bursă, iar zilele trecute ne-a anunțat că vrea să discute serios cu noi. În timpul discuțiilor ne-a înmânat un contract fără cusur în care se menționa că noi ne obligăm să-i plătim studiile în SUA, iar ea să învețe bine. Soțul a zâmbit și i-a spus că ea a ales greșit facultatea. Până la urmă i-am sugerat să obțină singură bursa la facultatea la care visează.

violeta005

Mă gândesc uneori că dacă o să mi se termine răbdarea și toate argumentele și n-o să mai pot lupta pentru dreptate în țara mea, să plec peste hotare, în căutarea unui trai mai bun alături de copii. Dar până atunci rămân pe poziți!

alte Articole interesante