Toţi o cunosc datorită blogului “Gustoşel” şi a reţetelor delicioase pe care le prepară. Însă, mai puţini ştiu cum e Ceslava Bodiu în calitate de soţie, mamă şi locuitor al Japoniei, o ţară în care puţini ar avea curajul să trăiască. Fondatoarea blogului “Gustoşel” ne-a deschis uşile casei sale şi ne-a scos toate secrete din sertar.
unica.md Unde ai copilărit?- Ceslava M-am născut şi am copilărit în Brânzeni, un sătuc din nordul Moldovei. Am avut parte de o copilărie frumoasă şi mă simt norocoasă că am avut şansa să cresc într-un mediu ce mi-a permis să apreciez natura şi lucrurile simple, care dau culoare vieţii.
unica.md Unde ai copilărit?- unica.md De la cine ai moștenit pasiunea pentru gătit?
- Ceslava
Cu siguranţă, de la tată. El avea un talent culinar natural şi un simţ estetic foarte dezvoltat.
De-aţi şti ce gustoşenii din carne de porc ne pregătea de sărbatori. Bujeniţa împănată cu usturoi şi coaptă pe lăstari de vişin, toba, cighirii, cârnaţii, şniţelele şi păpănaşii erau specialitatea lui. Nu le mai face nimeni la fel de bune!
Clar că dacă se apuca tata de gătit, noi, copiii, eram toţi pe capul lui şi ne învârteam pe lângă el: ne plăcea mai ales să tăiem şi să decorăm împreună salatele. Partea aceea de distracţie din gătit o am de la el, şi cred că anume acest lucru a semănat scânteia pasiunii pentru bucătărie în mine.
Tot de la tata am mai moştenit şi pasiunea pentru arte plastice, acum însă „pictez” doar pe farfurie.
- unica.md De mică te visai o bucătăreasă iscusită?
- Ceslava
Ehh… pe atunci aveam alte aspiraţii… Cu toţii am visat cu naivitate la ceva în copilărie, dar de cele mai multe ori pe parcursul vieţii aceste dorinţe se sting, sau pur şi simplu renunţăm la ele în favoarea altor scopuri. Cert e că am vrut dintotdeauna să activez într-un domeniu în care să pot să-mi dau frâu liber creativităţii.
La un moment dat, am realizat că omul în viaţă trebuie să facă nu atât ceea ce îi place, cât să îi placă ceea ce face. Fără pasiune şi dăruire, nu poţi realiza nimic. Alegerea de a îmbrăţişa această profesie mi-a fost influenţată şi de promovarea tot mai puternică a fenomenului gastronomic, în special în televiziune şi online. Meseria de chef ajunsese să fie foarte „la modă” şi la mare căutare.
Astfel, dintr-o pasiune din copilărie, gătitul a devenit, la maturitate, profesia mea de suflet.
- unica.md Unde ți-ai făcut studiile și cu ce te-ai ocupat în Moldova?
- Ceslava
După ce am terminat o şcoală de specialitate în Chişinău, am avut norocul să mă angajez într-un restaurant bun, cu tradiţie, fără ca să trec prin „munca de jos” prin care trec, de obicei, bucătarii începători. Şefa mi-a observat potenţialul şi mi-a oferit şansa să mă exprim.
Aşa a început activitatea mea de chef. Şi de atunci mă aflu într-o continuă perfecţionare, mă documentez şi în fiecare zi învăţ ceva nou.
Am făcut şi un stagiu în Japonia, într-un restaurant japonez, unde timp de două luni am lucrat din greu doar pentru a „fura” din secretele bucătăriei asiatice şi de a asimila cât mai multe cunoştinţe. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de cultura gastronomică şi nu doar, a acestei ţări de vis.
În Japonia, a fi bucătar nu înseamnă doar a găti. Mâncarea trebuie să trasmită un gând, o idee, o emoţie şi să sensibilizeze degustatorul. Aici intervin tehnicile exacte împletite cu inspiraţia artistică, designul, chimia, matematica, poezia şi… cam toate ştiinţele adunate într-o farfurie.
- unica.md Când și cum ai făcut cunoștință cu soțul tău? Cum a evoluat relaţia voastră?
- Ceslava
Ne-am cunoscut cu soţul acum 5 ani, în Chişinău. A urmat o perioadă frumoasă de curtare, cu flori, călătorii şi nopţi întregi petrecute online când ne aflam departe unul de celălalt. El venea aproape în fiecare lună în Moldova doar ca să mă vadă şi, între timp, a reuşit să înveţe limba română. Am fost surprinsă să aflu cât de romantici pot fi bărbaţii japonezi când se îndrăgostesc. (zâmbeşte)
După un an, a reuşit să mă cucerească şi am spus „Da”. L-am urmat până la capătul lumii în Ţara Soarelui Răsare, iar acum suntem părinţii unui băieţel adorabil, o familie fericită şi împlinită.
- unica.md Nu ți-a fost frică să mergi într-o țară străină, unde nu cunoști pe nimeni?
- Ceslava Bineînţeles că la început îmi era puţin frică, nu-mi puteam imagina viaţa într-o ţară atât de îndepărtată, cu legile, limba şi cultura căreia eu nu eram familiarizată. Dar încrederea deplină pe care o aveam în soţul meu a alungat orice fel de temeri şi acum nu regret niciun pic alegerea făcută.
- unica.md Cum e viața în Japonia? Care sunt avantajele şi dezavantajele locuitului în această ţară?
- Ceslava
În linii generale, pot să spun că mi-a plăcut această țară din prima, m-am îndrăgostit de soarele de aici, de clima, de oamenii absolut minunaţi, de gastronomia, cultura lor şi modul de a trăi în armonie cu natura.
Dacă e să vorbim despre avantajele traiului în Japonia- ţara cu una dintre cele mai dezvoltate economii din lume, ar fi standardul ridicat al calităţii vieţii de aici.
Plus la asta, Japonia e o ţară deosebit de frumoasă şi curată, ce îmbină ca nimeni alta tehnologia modernă cu tradiţiile seculare.
O lume ultra-conservatoare lângă una ultra-evoluată, iată într-adevăr culmea paradoxului.
Japonia este pe locul doi în clasamentul celor mai eficiente sisteme de învăţământ din lume, astfel copiii au parte de o educaţie ca atare şi îşi pot permite să frecventeze şi diverse activităţi extraşcolare, ceea ce e un mare avantaj pentru viitorul lor. Cultura niponă pune educaţia pe cel mai înalt podium al societăţii.
Sistemul sanitar japonez este foarte performant şi spitalele ultradotate.
Japonia are cea mai joasă rată a criminalităţii din lume. Chiar şi în cel mai rău famat cartier, Kabukicho, nu îţi este teamă să te plimbi singură în miez de noapte. Predomină o atmosferă de calm şi siguranţă.
Doar imaginaţi-vă, o ţară fără corupţie, chiar şi în rândul politicienilor! Aici până şi bacşişul este interzis.
Japonezii sunt nişte perfecţionişti şi totul în ţara asta este pus la punct până în cele mai mici detalii, însă cum nu există pădure fără uscături, nici în această ţară nu e chiar totul aşa roz cum pare.
Unul dintre dezavantajele incontestabile este bariera lingvistică.
Pentru a avea o viaţă normală, în Japonia trebuie să cunoşti limba acestei ţări, care este extrem de complicată. Pentru a putea scrie şi citi e nevoie să ştii 3 alfabete, dintre care cel mai complicat are 2000 de semne de bază, fiecare semn având multiple moduri de a fi citit, ceea ce implică o complexitate deosebită din punct de vedere ortografic şi îngreunează procesul învăţării.
Integrarea şi adaptarea într-o cultură total diferită poate fi dificilă.
Japonia e o ţară în care poţi să te simţi străin şi ciudat, şi îţi trebuiesc ani şi un spirit scormonitor pentru a prinde pulsul acestei ţări şi a înţelege felul de a se comporta al localnicilor. Dacă nu eşti asimilat de băştinaşi, nu-i vei putea înţelege niciodată.
În Japonia, orele de muncă suplimentare sunt un fenomen obişnuit, oamenii având o relaţie distructivă cu jobul lor. În această ţară, munca până la epuizare şi deces este atât de întâlnită, încât a primit chiar şi un nume specific: „karoshi”.
Viaţa aici este scumpă rău, în special locuinţele (tot ce are de-a face cu utilizarea pământului în Japonia este extrem de scump), nu toţi îşi pot permite să-şi cumpere o casă.
Ţara se confruntă cu un declin demografic accentuat, natalitate scăzută şi o îmbătrânire accelerată a populaţiei.
Un alt dezavantaj este activitatea seismică intensă în această regiune. În urma fiecărui seism, planează riscul formării valurilor tsunami, care pot multiplica pagubele şi numărul victimelor în mod catastrofal.
Dar cel mai mare dezavantaj (şi cel mai dureros pentru mine) rămâne a fi îndepărtarea geografică de cei dragi, familie, rude, prieteni…
- unica.md De ce ai decis să-ți faci un blog?
- Ceslava
Ideea de a scrie un blog culinar mi-a venit întâmplător. Trezindu-mă în ipostaza de femeie casnică după mulţi ani de muncă, am simţit nevoia să fac ceva care să mă detaşeze de rutina zilnică. Fiind întrebată destul de des de prietene cum se face un fel sau altul de mâncare, am început să postez reţetele cu tot procesul preparării fotografiat pas cu pas.
În scurt timp, blogul a devenit cunoscut şi a început să se bucure de mare popularitate, iar aprecierile cititorilor mă motivează să merg mai departe.
„Gustoşel” a devenit parte din viaţa mea, colţişorul meu de suflet.
- unica.md Cum născocești toate rețetele pe care le postezi?
- Ceslava
Nu sunt adepta inventării reţetelor. Mie îmi place să gătesc bucate clasice, însă pot devia foarte uşor de la o reţetă de bază. Uneori le mai adaug un pic din ideile mele, mă joc cu ingredientele şi le adaptez din mers. Acum mi-am pus drept scop să redescoper şi să readuc la viaţă reţetele tradiţionale demult uitate.
De la mama şi bunica am luat multe reţete vechi, preţioase, pe care le păstrez cu sfinţenie ca nu cumva să se piardă.
- unica.md Mai ai timp de alte ocupații sau stai toată ziua doar la bucătărie?
- Ceslava Chiar de s-ar părea că stau toată ziua la cratiţe, adevărul e că nu petrec mult timp în bucătărie. Nici măcar nu gătesc zilnic, maximum de una-două ori pe săptămână, dacă am poftă de bucate moldoveneşti. Şi gătitul nu-mi ia mai mult de 60 de minute.
- unica.md Soțul mănâncă bucatele tradiționale moldovești pe care le faci sau nu sunt pe placul japonezilor?
- Ceslava Da, soţul mănâncă cu plăcere bucatele pe care le pregătesc. Nu se declară mare iubitor de bucate moldoveneşti, însă îi place zeama, sarmalele, micii, clătitele şi plăcintele cu brânză. Prietenii noştri niponi, ori de câte ori am avut ocazia să-i servesc cu bucate moldoveneşti, s-au arătat încântaţi de gustul lor. În general, japonezii sunt foarte deschişi către experienţe şi gusturi noi.
- unica.md Care este rețeta nelipsită din casele japonezilor?
- Ceslava Alimentele de bază ale japonezilor sunt orezul, peştele şi fructele de mare. De fapt, orezul nu lipseşte de la nicio masă.
- unica.md Există bucate japoneze care nu ți-au plăcut și nu le-ai mai putea mânca niciodată?
- Ceslava Nato- nişte boabe fermentate de soia! Chiar dacă se consideră un aliment minune, arată şi miroase dezgustător….nu cred că voi îndrăzni vreodată să-l gust.
- unica.md Cât de des te reîntorci în Moldova? În viitorul îndepărtat te vezi tot în Japonia sau acasă?
- Ceslava De când am devenit mamă, nu mai am libertatea de a călători des şi a face aşa zboruri lungi. Merg în Moldova de 1-2 ori pe an. Păstrez legătura cu familia și prietenii prin intermediul reţelelor de socializare şi sunt la curent cu tot ce se întâmplă acasă. Nu mă simt deconectată de ţară şi de aceea am impresia că nu trebuie neapărat să mă întorc, pentru că, de fapt, nu am plecat complet niciodată.
