Duminica Floriilor este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii, intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Tradiţia spune că înainte de Florii se strâng braţe întregi de ramuri înmugurite de sălcie şi se duc la biserică, pentru a fi sfinţite de preot.
Ramurile de salcie reprezintă renaşterea anuală a vegetaţiei, dar şi ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus, atunci când a intrat în Ierusalim. Creştinii împodobesc icoanele şi ferestrele cu coroniţe de salcie sfinţită şi le păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli.
Ce ai voie și nu ai voie să faci de Florii
Nu e bine că fetele nemăritate să ţină zestrea înăuntru. În această zi sunt scoase afară toate obiectele care au o însemnătate spirituală importantă pentru domnişoare. Hainele şi veselă, cele mai valoroase lucruri sunt scoase dimineaţa afară după cântatul cocoşului.
Femeile gătesc plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor, la fel ca mama lui Lazăr, din vremea lui Iisus. Este o zi în care se dă de pomană mâncare, în general.
Persoanele care îşi uită morţii în ziua de Florii, adică nu le îngrijesc mormintele şi nu aprind o lumânare lângă o ramură de salcie nu vor avea parte de sprijin la bătrâneţe.
De asemenea, fetele care vor să se mărite anul în curs sunt sfătuite să îşi scoată zestrea afară, pentru chemarea ursitului.
Tot pentru fetele care vor să îşi întâlnească viitorul soţ, tradiţia le sfătuieşte să fiarbă busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu această apă să se spele pe cap şi apoi să toarne apa la rădăcina unui par înflorit.