Viața unui cuplu: Pragurile critice ale unei relații

Potrivit sociologilor, în viaţa unui cuplu pot exista momente de răscruce. Aceștia au încercat să descopere un tipar în timp şi astfel au ajuns la concluzia că în anii 3, 7, 10 şi 15 de relaţie există nişte praguri critice. Se aplică oare această teorie oricărei relaţii?

separator

Îți prezint câteva exemple reale din viața mai multor cupluri:

Maria de 42 de ani şi Cristian de 38 de ani sunt împreună de zece ani şi locuiesc în Bucureşti. S-au cunoscut la serviciu şi au ajuns să formeze un cuplu după o excursie la munte cu colegii. După trei ani de relaţie s-au căsătorit.

„Când l-am cunoscut pe Cristian abia ieşisem dintr-o relaţie de lungă durată şi nu-mi căutam un nou partener. Credeam că o să fie o aventură, însă el avea alte planuri. După doi ani de relaţie m-a cerut în căsătorie, iar un an mai târziu eram în mod oficial o familie. Până după nuntă n-am locuit împreună decât în weekenduri“, spune Maria.
Odată cu mutatul sub acelaşi acoperiş au apărut şi primele certuri în cuplu.

„Primul an de căsătorie a fost foarte greu. Nu o dată m-am întrebat dacă nu cumva am făcut o alegere greşită. Am descoperit la el tabieturi care nu-mi plăceau şi, în general, parcă îşi făcuse un scop din a-mi testa limitele. Mai mult, nici măcar la programul de somn nu ne potriveam, el se culca în zori, din cauza insomniilor. În realitate prefera să se joace pe calculator cu prietenii“, povesteşte Maria.

În timp, cei doi au reuşit să ajungă la un numitor comun. Maria a învăţat să-i accepte obiceiurile, iar Cristian a înţeles că o parte din deprinderile lui de burlac nu se mai potriveau cu viaţa de familie.

„Un alt moment de cumpănă prin care am trecut a fost cam la cinci ani după căsătorie. Tocmai făcusem un credit pentru locuinţă când firma la care lucram a trecut prin momente de criză. Nu am fost disponibilizaţi, însă ne-au fost reduse salariile. Eu am început să-mi caut altceva de lucru, Cristian nu, pentru că era convins că firma îşi va reveni şi nu are rost «să ne stresăm aiurea»“, spune Maria.

Lucrurile s-au schimbat în momentul în care Maria a rămas însărcinată. Acesta a fost imboldul de care Cristian avea nevoie pentru a-şi schimba serviciul.

Evitarea confruntării nu rezolvă problema

În viaţa oricărui cuplu pot exista şi momente de cumpănă, în care relaţia este pusă la încercare. În sociologia de familie există diverse ipoteze despre aceste momente dificile, numite şi praguri critice. Una dintre aceste ipoteze spune că există patru praguri critice, la 3, 7, 10 şi 15 ani de relaţie. Pragul de 3 ani are legătură cu viaţa sexuală (scade atracţia dintre parteneri), la cel de 7 ani partenerii cred că şi-au irosit viaţa alături de o persoană nepotrivită şi că ar fi putut găsi pe cineva mai bun, iar cel de 10 ani are legătură cu situaţia financiară, partenerul care câştigă mai mult se simte folosit.Pragul de 15 ani pare a fi cel mai periculos pentru că partenerii aflaţi în această situaţie simt că, după atâta vreme, nu mai au puterea să o ia de la capăt. Oare orice relaţie trece prin aceste etape (indiferent dacă partenerii realizează sau nu acest lucru)?

Psihologul Viorel Nedelcu, din Bucureşti, spune că: „Nu este vorba de o predeterminare implacabilă ca un destin, ci mai curând de o serie de constatări care au evidenţiat aceste praguri. Mai degrabă conştientizarea acestor praguri poate fi o explicaţie în plus“.

Specialistul atrage atenţia că datarea în timp a acestor momente critice nu poate fi făcută cu precizie.

„Sunt constatări care pot fi făcute în orice relaţie nesatisfăcătoare indiferent de cât timp s-a scurs. Într-un fel sunt problemele cele mai comune cu care orice cuplu se poate confrunta, mai ales dacă relaţia nu a fost construită pe fundamente solide. Atracţia sexuală este un liant foarte important care leagă relaţia, dar acest lucru se poate sau nu diminua în timp, şi la fel de bine poate fi menţinut cel puţin la acelaşi nivel, dincolo de pragul celor 3 ani“, spune Nedelcu.

Un alt motiv pentru care încadrarea în timp a pragurilor critice este relativă – în viziunea psihologului – este acela că, de multe ori, oamenii, deşi au probleme, le ignoră.

Citește continuarea articolului aici.

alte Articole interesante