De mult, am citit undeva ceva care mi-a plăcut foarte mult. Pe vremea aceea nu mă plăceam, credeam despre mine că sunt prea grasă, prea scundă, prea ștearsă. Nu eram, am aflat acest lucru mai târziu, când am învățat să mă accept și să mă iubesc. Am căutat, de-a lungul timpului, acele cuvinte pentru a le reciti. Nu le-am mai găsit… până azi.
Loredana Andrei,
Psiholog,
psiholog.wordpress.com
Femeia…
La 3 ani: Se privește și se vede regină.
La 8 ani: Se privește și se vede Cenușăreasă.
La 15 ani: Se privește și vede sora cea urâtă (Mama, nu pot merge la scoală arătând în halul asta!).
La 20 de ani: Se privește și se vede “prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins/prea creață”- dar decide să iasă oricum.
La 30 de ani: Se privește și se vede “prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins/prea creață”- dar decide că nu are timp să se aranjeze, așa că iese oricum.
La 40 de ani: Se privește și se vede “curată” și iese oricum.
La 50 de ani: Se privește și se vede “Sunt eu” și merge oriunde își dorește.
La 60 de ani: Se privește și își reamintește de toți oamenii care nu se mai pot privi în oglindă. Iese și cucerește lumea.
La 70 de ani Se privește și vede înțelepciune, tristețe și abilitate, iese și se bucură de viață.
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea să se privească. Își pune pălăria mov și iese să se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, să purtăm mai devreme pălăria mov!
Tu ce crezi despre tine? Când vei purta pălăria mov?