Mâncăm când ne e foame, bem când ne este sete, dormim atunci când suntem obosiţi, însă, atunci când trebuie să ajungem la toaletă, de foarte multe ori intervine amânarea, ruşinea, uitarea şi chiar lenea.
Uretrele, tuburile care se „hrănesc” din fiecare rinichi şi se varsă în vezica urinară, nu au supape pentru a împiedica revărsarea surplusului. Rinichii funcţionează pe un sistem care implică o reţea delicată de capilare şi „tubuleţe“, iar excesul de lichid îi va face mult mai puţin eficienţi în filtrarea sângelui. Rinichii pot fi afectaţi de presiunea exercitată de vezica urinară. Zona cea mai supusă riscului este regiunea centrală de colectare a rinichilor, pelvisul renal şi calicele renale care se pot dilata şi da naştere bolii numite hidronefroză.
Dar nu vei exploda, vei ajunge la toaletă înainte să faci asta. Vezica urinară adultă poate reţine între 500 şi 600 mililitri. Deja la 450 de mililitri apare dorinţa impetuoasă de a urina. Însă, dacă te abţii, te supui riscului de infecţii urinare (uneori denumite şi boala taximetristului din cauza numărului de ore petrecute de taximetrişti fără a vizita o toaletă), de probleme cu erecţia şi chiar poţi face incontinenţă urinară, adică imposibilitatea de a te mai abţine – te scapi peste tot şi oricând.
Femeile se pot abţine mai mult. Tot femeile suferă mai des de infecţii urinare care se pot complica cu o cistită, adică disconfort la urinat, creşterea numărului de urinări zilnice, incontinenţa, hematuria (sânge în urină) şi dureri lombare joase.
