Se spune că bărbaților le plac femeile care nu sunt doar frumoase, dar și inteligente. Cele în compania cărora se simt bine și pot conversa cu ele ore în șir, fără ca să se plictisească. Și în cazul dat cine poate să te culturalizeze sau să-ți contureze personalitatea mai bine decât o carte bună, în adevăratul sens al cuvântului.
Autoarea Augustina Șiman îți propune o serie de cărți, ce consideră că merită citite, pagină cu pagină.
“Înainte de a recomanda femeilor ce să citească, le-aş da câteva sfaturi despre ce nu trebuie să citească. Întotdeauna îndemn femeile să ignore lecturi ale căror titluri sună precum: „Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor” (Ute Ehrhardt), „Dragostea durează trei ani” (Frédéric Beigbeder) etc. Citisem mai demult un gând al unui scriitor român care sună, aproximativ, în felul următor: Femeile au o slăbiciune pentru lecturile despre femei. Totuşi, din experienţa mea de cititoare confirm cu certitudine că anumite titluri de cărţi, precum cele menţionate anterior, nu vor amplifica feminitatea unei cititoare, ci doar superficialitatea ei, ori feminitatea este un rezultat al unei profunde conştientizări a atuurilor proprii.”, a declarat Augustina.
Iată ce cărți nu ar trebui să lipsească din biblioteca personală a femeilor, potrivit autoarei:
- Cel puţin o carte biografică a unei personalităţi marcante feminine, pentru a avea un model de reuşită, de revoluţie şi inspiraţie, bunăoară „Durerea din spatele hohotelor de rîs – Frida Kahlo” de Christina Burrus (celebră pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist) sau „Patru femei, patru poveşti” de Aurora Liiceanu, care analizează biografia a patru femei a căror existenţă a fost legată de artă şi care şi-au uimit contemporanii prin originalitate: Coco Chanel (1883-1971), cunoscuta creatoare care a revoluţionat lumea modei, Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta laureată a Premiului Nobel, Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969), pictoriţă, prima femeie profesor într-o academie naţionala de arte din Europa, şi Lee Miller (1907-1977), celebrul fotomodel devenit fotograf de război: O franţuzoaică, o bulgăroaică, o româncă şi o americană ale căror poveşti de viaţă fascinează şi astăzi.
- Cel puţin un titlu de carte semnat de autor remarcabil al literaturii universale: Denis Diderot, Nikolai Gogol, Franz Kafka, Stendhal etc. Eu, bunăoară, l-am îndrăgit mult, de-a lungul parcursului literar, pe Gabriel Garcia Marquez – creatorul “realismului magic” (curent literar care sintetizează două perspective care, în mod obişnuit, sunt antagonice: perspectivă raţională asupra realităţii şi acceptarea supranaturalului ca realitate prozaică), în special cartea “Un veac de singurătate”, considerată a fi una dintre cele mai bune cărţi ale sec. XX, a fost romanul care a adus autorului, Premiul Nobel pentru literatură. Este o operă literară greu de cuprins în câteva cuvinte, dar o să încerc să o rezum spunând că nu există timp sau spaţiu, iar generaţiile, faptele şi personajele se amestecă între ele prin prisma simbolurilor şi a metaforelor uimitoare! O cronică bogată şi genială a vieţii şi morţii. În povestea nobilă, ridicolă şi frumoasă a unei familii, cititorul poate regăsi întreaga omenire, la fel precum în istorie, mituri, construcţia şi căderea oraşului Macondo, cititorul, de fapt, trece prin faţa ochilor săi şi prin conştiinţă întreagă, America Latină.
3. O carte celebră scrisă de un autor român. Fiindcă limba în care a fost scrisă nu a suportat o traducere sau multiple rectificări pentru a aduce cititorului, într-o manieră cât mai potrivită, un gând… schimonosindu-l oricum. Fiindcă este autentică. Acum, citesc „Oceanografie” de Mircea Eliade, din două motive: Primul este faptul că Eliade este unul dintre autorii români preferaţi ai mei, şi Doi fiindcă, din câte m-am documentat apriori – toate adeverindu-se, este o culegere de eseuri care abordează o varietate de subiecte, de la sinceritate, prietenie, timp, fericire şi miracol la ridicol, femei superioare, autenticitate, sex, tinereţe şi moarte. Fiecare subiect este atât de minuţios meditat, încât mereu am nevoie de un time-out pentru meditaţie când termin să citesc eseul. Câteva exemple de fragmente extraordinare din „Oceanografie” sunt: „Nu știu care este cea dintâi datorie a omului. Dar una din datoriile lui inevitabile este de a fi prezent, de a coincide cu viața”, „Nu poți stăpâni decât acele lucruri la care ai renunțat, de care te-ai liberat, nu prin detașare de ele însele, ci prin detașare de dorința fructelor lor” etc.
4. O carte de meserie, în funcţie de job-ul tău sau de serviciul pe care ţi-l doreşti în viitor. Rolul prezenţei acesteia pe raftul bibliotecii tale este de a a-ţi lărgi cât mai mult cunoştinţele în domeniul tău de activitate şi, prin urmare, de a te face un specialist cât mai bun. Astfel, dat fiind faptul că îmbin mai multe domenii de activitate, în biblioteca mea personală există opere literare semnate de clasici şi de contemporani, reprezentanţi ai Romantismului (de exemplu. V. Hugo, Lamartine etc.), ai Naturalismului (Emile Zola, Theodore Dreiser etc.), Postmodernişti, Optzecişti şi aşa mai departe, dar şi câţiva doctrinari importanţi din Drept Internaţional Public, mai cu seamă Dreptul Tratatelor şi Dreptul Instituţional al Uniunii Europene. Recent am achiziţionat şi câteva cărţi de Protocol şi Diplomaţie. Nota Bene: Nu poţi să cumperi anumite cărţi, dacă nu îţi iubeşti meseria sau meseriile. Găseşte-ţi domeniul care îţi măreşte pulsul şi atunci îţi va creşte neapărat şi biblioteca personală.
5. Cartea ta preferată, tipărită într-o ediţie mică, la care revii ca să te regăseşti. Este esenţial să fie de dimensiuni mici pentru ca să o poţi pune în geantă… printre cărţi de vizită, între agenda (în care ţi-ai trasat cu extraordinară precizie destinaţia spre marele tău vis) şi rujul (pe care îl porţi ca să ajungi mai repede către el)… fiindcă la un moment dat s-ar putea să oboseşti şi să vrei să te aşezi pe o bănculiţă din parc ca să găseşti răgaz… şi mereu va prinde bine acea cărţulie pe care să o poţi deschide, anume în acea clipă, ca să îţi odihneşti nu doar picioarele, ci şi sufletul.
