Mamele au prins curaj să vorbească, tot mai multe dintre acestea destăinuiesc, după cazul înfiorător întâmplat la un spital din capitală, momentele prin care au trecut atunci când și-au adus pe lume copiii. O femeie susține că bebelușul ei, pe care l-a așteptat 10 ani, s-a născut fără suflare din cauza neglijenței profesionale a medicului care i-a ținut sub observație sarcina, iar această dramă a marcat-o pentru o viață întreagă.
Iată povestea mamei:
,,Am așteptat copilul 10 ani, cu zeci de diagnoze diferite și până la urmă am rămas însărcinată natural (cu trompele astupate). Am mers prin recomandare la un medic, însă din cauza lui acum… merg la cimitir și leg baloane de cruce😭. De ce? Pentru ca medicul de la Centrul Mamei și Copilului văzând rezultatele de la USG unde scria clar ca copilul are insuficiență de oxigen, cordonul era de două ori în jurul gâtului, nu m-a internat. De la 18 săptămâni mergeam la el și achitam fiecare consultație care dura 5-10 min. Aveam analizele în ordine, că am grupa de sânge negativă si in fiecare luna am dat analize (medicul spunea că e perfect), dar, care perfect, cu tensiunea joasă și hemoglobina la fel?? De la 27 de săptămâni a început calvarul pe care nici nu-l observam, pentru că duceam o sarcină perfectă și cu analize ,,în regulă”, dar USG a arătat la 25 de săptămâni că am insificiență circulatorie și medicul nostru „erou” nu m-a internat, m-a trimis acasa să mă liniștesc, că nu-i nimic grav. La 27 săptămâni, am revenit cu ecografia la el, dar si cu ceva denumiri de medicamente pe care trebuia să le cumpăr (așa m-a îndrumat ecografa), la care el a spus asa „а кто она такая что-бы тебе писать лечения” (am tăcut), credeam că e profesionist, dacă-l recomandă lumea, și nu le-am cumparat, am băut valeriana. M-am întors la vizita de 30 săptămâni la ecograf, dna medic mi-a spus să merg de urgenta la medicul care-mi urmărește sarcina și să mă interneze. M-a întrebat dacă am băut acele medicamente, am spus da, am mințit-o. Am mers într-o fugă la medicul meu, disperată, îngrijorată la maxim, dar el ca deobicei cu telefonul în mână și cu mesengerul în față ruguma gumele lui preferate…și nici un stress…
Nu mă auzea, că vreau internată, monitorizată, nu vroiam acasă, simțeam că mor dacă nu mă interneaza, pentru a mă simți în siguranță. Am plecat cu gândul să mă adresez la un alt medic, de la o luni, că era miercuri. N-am reușit, că nu-mi mai simțeam fetița.. 3 ani trebuia să facă de Craciun ….dar….numai în gândul meu. Mă rog lui Dumnezeu…să fie închis așa medic !!!! Ca pe atunci…nu avem destule dovezi (așa mi-a spus avocatul) că pot câștiga doar o sumă bunișoara de bani, niște pagube. Nu asta am vrut(((”.