Potrivit specialiștilor americani din cadrul Asociației Naționale a Accidentului Vascular Cerebral, măsurarea pulsului o dată pe lună, comparativ cu monitorizarea tensiunii, poate ajuta la prevenirea decesului prin accident vascular cerebral (AVC). De fapt, orice persoană își poate calcula bătăile cardiace într-un minut și a se asigura astfel că totul este în regulă din acest punct de vedere al sănătății.
În mod normal, la omul adult, aflat în repaus fizic, frecvența contracțiilor cardiace este de 60-90 bătăi pe minut.
„Atunci când te simți rău, măsurarea pulsului este fundamentală pentru descoperirea unei eventuale tulburări de ritm cardiac”, explică Dr. Cristian Sever.
„În general, pulsul crește la orice emoție și efort pe care îl depune corpul. De exemplu, în cazul unei persoane care face sport, pulsul poate ajunge la 100-150 de bătăi pe minut, în timpul efortului, pentru că, în repaus, să revină la normal. Însă menținerea pulsului ridicat în repaus ridică suspiciunea unei boli de inima”.
Potrivit specialiștilor, este mai avantajos pentru un bolnav de inima să aibă o frecvența cardiacă scăzută, deoarece acest lucru înseamnă un efort mai mic din partea cordului. Însă, în cazul unei persoane în aparență sănătoasă, scăderea anormală a pulsului este însoțită de o serie de simptome și poate marca probleme de sănătate. Printre ele se numără starea generală de disconfort, senzația de lipsă de aer, stările de leșin și vertijul.
Atunci când pulsul este scăzut, de exemplu, în jurul a 40 de bătăi pe minut, la nivelul inimii se produce un blocaj, iar corpul reacționează. Totuși există și persoane care au constant pulsul scăzut fără să sufere de o boală de inima. Iar sportivii sunt cel mai elocvent exemplu în acest sens. În cazul lor, la efort, pulsul depășește cu mult limita maximă admisă, ajungând chiar la 180-200 de bătăi pe minut, iar în repaus este foarte mic, sub 50.
În situația în care pulsul crește anormal în starea de repaus, „bolnavul simte bătăile inimii sub formă unor zgomote în ureche ori a unor pulsații la nivelul gâtului. În plus, respirația i se accelerează, experimentează dureri de tip angios și chiar stări de leșin”, explică prof. dr. Eduard Apetrei.
Creșterea anormală a pulsului poate fi semnul unor afecțiuni la nivelul glandei tiroide, prezența unei fibrilații atriale, dar și a unei tahicardii (accelerare a frecvenței bătăilor inimii).
În ceea ce privește fibrilația atrială (puls cardiac neregulat, aritmic), depistarea ei este vitală, deoarece duce, inevitabil, la apariția insuficienței cardiace ori a accidentului vascular cerebral (AVC), două probleme ce pun în pericol viața. Se estimează că unu din cinci atacuri cerebrale apare pe fondul fibrilației atriale, iar consecințele nu sunt deloc de neglijat: pierderea funcției musculare și a vocii. Ba, mai mult, riscul de deces crește cu 25% în prima luna și cu 50% în primul an.
Atunci când există suspiciuni în ceea ce privește prezența unei tulburări de ritm cardiac, medicul poate recomandă realizarea unei electrocardiograme, esențială pentru confirmarea diagnosticului.
