Cine are copii și i-a adus singură pe lume, știe prin câte greutăți trece o mamă până își strânge la piept odorașii. Maternitatea e frumoasă, e superbă, dar nu mai este un secret că cere mai multe sacrificii. Una din problemele cu care se pot confrunta mamele după naștere este burtica, pielea întinsă, vergeturile.
Olga Manciu este mămică a trei copii, prima sarcină – cu gemeni. Olga și-a făcut curaj și a povestit recent cum a purtat prima sarcină, care au fost provocările din perioada gravidității, dar și a dezvăluit urmăritoarelor sale cum arată burtica sa acum, după două nașteri.Într-o discuție sinceră, Olga susține că luptă în continuare cu fizicul său, chiar dacă a trebuit să treacă prin grele încercări psihologice și să învețe să își iubească corpul.
Și mămicile au încurajat-o să nu dispere deoarece nu există o bucurie mai mare pentru o femeie decât să fie mamă.
Naștere pe cale naturală, cu gemeni
„Eu îi spun “Căsuța copiilor”. Mi-a fost cumva greu și oarecum să o expun în mediul online, dar după numeroase solicitări și întrebări, totuși am zis că e timpul să vorbesc și despre asta. Faceți cunoștință, amprenta pe corpul meu după două nașteri și trei copii. Am să încep cu începutul. În momentul cînd am aflat că voi avea gemeni, aproape 8 ani în urmă, tare mult am sperat că voi face parte din femeile norocoase, care nasc și rămîn fără vergeturi și piele întinsă. Dar peste ceva timp, cînd am văzut cît de rapid cresc flăcăii mei și cum se transformă corpul meu, am înțeles că nici pe departe nu e așa.
Înainte să nasc, burta era atît de mare, ca eu nu o puteam îmbrațișa cu ambele mîini. Speranță totuși mai era, și eu mă rugam să se reabiliteze repede. Un factor tare pozitiv cumva a jucat faptul că eu am născut singura, pentru că dacă era cezariană, cu siguranță trebuia să fac și operație estetică. Deci, pe 22 iulie 2012 eu i-am adus pe lume pe Damian cu Matei care aveau aproape cîte 3 kg fiecare. Totul bine și frumos, pînă a doua zi cînd m-am ridicat pentru prima dată din pat. Șoc, lacrimi și disperare. Piele era atît de multă, încît o simțeam aproape de genunchi. Nu vă pot reda prin ce calvar emoțional am trecut. Mama, îndată ce a văzut, mi-a propus să îmi “lege” burta așa cum făceau străbunicile noastre, cu un prosop prins cu niște ace. Eu evident că am acceptat. A ajutat, dar nu foarte semnificativ.
Peste vreo jumătate de an eu am descoperit că pe lingă pielea și vergeturile în exces, eu am și o gaură enormă între mușchii abdomenului (nu știu cum se numește în termeni medicali, dar știu sigur că exista și astfel de diagnoză). Sinceră să fiu, anume atunci am început să lupt pentru un abdomen macar cît de cît cu un aspect estetic. Mă tot măcina gîndul de a-mi face abdomeno-plastie, dar cînd am citit recenzii despre această operație, am renunțat. Am încercat să ameliorez situația cu propriile forțe. Masajuri, cît la specialiști, atît și singură, proceduri cu vacuumuri, împachetări, scrub-uri și tot ceea ce găseam pe internet.
Într-un moment eu am cedat, fiindcă am înțeles că așa ca înainte, nu va mai fi niciodată, și tot ce pot eu să fac este să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt. Doar nu am făcut nimic criminal, am adus pe lume copii pentru care anume acea piele oribilă, a fost protecția și casa timp de 8 luni și trebuie să mă mîndresc cu asta.
Nu am reușit eu bine să accept totul, cum am aflat că voi deveni din nou mămică. A doua sarcină a fost primită cu totul altfel. Nu mă mai gîndeam la consecințe, dar doar la faptul că copilul meu să fie sănătos iar nașterea lui să treacă fără primejdii. Deci, pe 6 iunie 2016 a apărut pe lume Vladimir. Și eu atît de mult savuram din maternitate alături de el, încît am și încetat să pun accent pe corp. Peste un an de zile eu m-am reîntors la ale mele 57 kg, fără mari eforturi. Cînd am început să îmi analizez corpul, am înțeles că gaura dintre mușchii abdomenului nu mai este, iar pielea s-a mai strîns și micșorat în mărime, dar nu pînă la capăt.
Și iată așa arată burta mea acum. Eu o iubesc, ea mie îmi place, și eu mă accept mai mult cu ea decît fără. Vreau să vă spun că este greu să ajungi la așa concluzii din punct de vedere moral și psihologic, dar anume aceste concluzii ne fac să iubim toate “desenele” care le lasă copiii noștri pe noi”, a povestit Olga, pe Instagram.