Reîncarnarea sau metempsihoza este o credinţă de natură religioasă, mai ales în cultele din India, sau un concept filosofic în care se presupune că viața unei ființe ar continua și după moarte prin transferul părţii spirituale într-un nou trup sau formă de existenţă.
Unul din cele mai cunoscute cazuri, pe care susținătorii acestor idei îl aduc drept probă s-a petrecut în Marea Britanie, în anii ’60 ai secolului trecut.
Pe 5 mai 1957 în localitatea Hexham, din Anglia, John și Florence Pollock, o familie de mici antreprenori, care deţinea o băcănie şi o firmă de distribuţie a laptelui, și-a pierdut cele două fiice într-un tragic accident.
Joanna Pollock avea 11 ani, iar sora sa Jaqueline doar şase. În drum către biserica la care urmau să participe la slujba de duminică, cele două fete au luat-o la fugă și, grăbite, nu au observat o maşină, care a tăiat curba şi le-a izbit în plin.
Copilele au murit pe loc în urma impactului, iar un alt copil aflat cu ele a fost rănit grav şi a murit în drum spre spital.
Familia Pollock a fost efectiv devastată, iar pentru a face faţă dramei prin care trecea Florence Pollock a strâns toate jucăriile şi lucrurile fetiţelor şi le-a depozitat în podul casei.
După o perioadă, soţii s-au mutat în alt oraş, iar la scurt timp după moartea fetiţelor, Florence a rămas gravidă cu speranţa că va umple golul lăsat în sufletele lor de dispariția lui Joanna şi Jaquelline. După nouă luni, s-au născut două fetiţe gemene, Jennifer şi Gillian.
Odată cu naşterea gemenelor, soţii Pollock au început să constate existența unei serii de coincidenţe bizare. Un semn din naştere al lui Jennifer era identic cu cel al surorii sale decedate, Jaqueline.
În plus, deși erau diferite fizic faţă de surorile ucise în accidentul rutier, cele două gemene erau identice ca şi comportament cu acestea. Gillian se asemăna cu Joanna, iar Jennifer cu Jaquelline.
Când gemenele au împlinit patru ani, cei doi soţi au suferit un adevărat şoc atunci când Gillian şi Jennifer au început să le ceară, cu insistenţă, jucării care au aparţinut surorilor decedate, jucării pe care nu le văzuseră niciodată şi despre care nimeni nu le povestise nimic.
John Pollock a adus cutia în care adunaseră jucările ce le aparţinuseră fiicelor sale moarte şi a rămas uimit atunci când gemenele le-au dat același nume păpușilor, tratându-le cu mare afecţiune, ca şi cum le-ar fi fost dor de ele.
Mai mult decât atât, gemenele spuneau că păpuşile, preferatele surorilor decedate, erau primite ”de la Moş Crăciun”, ceea ce era adevărat.
Dar, cel mai şocant lucru pentru părinţi s-a petrecut la întoarcerea la casa din Hexham. Odată ajunse în oraş, gemenele au cerut cu insistenţă să meargă la parcul de distracţii din oraş, preferatul surorilor moarte în accident. Şi asta, din nou, fără ca nimeni să fi pomenit de acel parc, fără să-l fi văzut.
După aceea, ajunse la casa familiei din Hexham, casă pe care o vedeau pentru prima dată, gemenele au recunoscut fiecare locşor. De asemenea, recunoşteau în mod bizar locuri din oraş, inclusiv şcoala la care învăţaseră Joanna şi Jaqueline.
Gemenele începeau să semene, comportamental, tot mai mult cu surorile ucise, inclusiv mersul, gesturile şi chiar preferinţele erau identice.
Într-una din zile, Florence Pollock şi-a surprins fetele discutând despre accidentul în care muriseră Joanna şi Jaqueline. De altfel, gemenele se temeau cumplit să traverse strada. Familia Pollock era deja ferm convinsă că gemenele erau reîncarnarea surorilor moarte.
După ce gemenele Pollock au împlinit cinci ani, totul s-a schimbat. Amintirile legate de viaţa surorilor lor au început să dispară, totul revenind la normal.
Gillian şi Jennifer au dezvoltat propriul comportament, fără nicio legătură cu Joanna şi Jaqueline şi le-a dispărut inclusiv teama de maşini sau amintirile legate de accident.
Cazul gemenelor Pollock a devenit cunoscut şi a atras atenţia unui renumit psihiatru de la începutul anilor ’60. Este vorba despre Ian Stevenson, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Virginia.
El a studiat cazul familiei Pollock şi a inclus rezultatele cercetărilor sale în lucrarea ”Children who remember previous lives: A question of reincarnation”, apărută în 1987 și care conține informații despre alte cazuri asemănătoare.
