O investigaţie a publicaţiei Business Magazin arată că, până să ajungă în magazine şi supermarketuri, peștele, chiar dacă este prins în ţările nordice, traversează în jur de patru țări de pe două continente.
Chris Elliot, profesor în siguranța alimentară la Universitatea Reginei din Belfast, povestește ce se întâmplă cu peștele prins în țările nordice, cel care ajunge şi pe mesele ţărilor est-europene.
Ţările nordice şi Rusia domină industria mondială a pescuitului. Aici, pe vapoarele-fabrici, peștele este prins. Apoi, sunt duşi în altă ţară. Cea mai mare parte a operaţiunilor de tranşare se întâmplă în China, deoarece acolo sunt angajate zeci de mii de femei ca să taie peştele.
Ulterior peştii sunt îngheţaţi în unităţi de 7,5 kilograme şi trimişi în Coreea de Sud, „deoarece are cele mai multe depozite frigorifice din lume”. Au depozite masive, de dimeniunea stadionului Wembley. Cumpărătorii se duc în Coreea de Sud, la fel şi traderii, care cumpără diferite cantităţi din diferite specii pentru a le vinde altor traderi, care vând mai departe către companii.
După ce peştele este cumpărat sub forma acestor grămezi, se pierde controlul lanţului de aprovizionare. Aşa că, „peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei vede China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări”.
Elliott crede că provenienţa alimentelor va genera un mare scandal în domeniul consumului alimentar.