O singură privire prin galeria foto publicată de Business Insider, care expune procesul prin care se obțin crenvurștii într-o fabrică din SUA, te poate convinge să nu te mai atingi niciodată de aceste alimente.
Procesul este relativ simplu. Cele mai proaste bucăți din carnea de porc, vită sau pui sunt tocate până devin o pastă la care se adaugă apă, amidon, sare și sirop de porumb. Compoziția se amestecă până devine un fel de piure, după care este turnat în înveliș și pus la afumat. Crenvurştii sunt apoi acoperiţi în apă rece şi sare, iar în final sunt scoşi din înveliş şi împachetaţi.
Crenvurştii şi parizerul sunt printre cele mai ieftine mezeluri şi cele mai nesănătoase, coform Institutului de Cercetări Alimentare. Conţin până la 40% grăsime şi sunt făcuţi cu carne dezosată mecanic, carne MDM. „Această tocătură din resturi de tot felul, precum tendoanele, are proteine de slabă calitate. În unele ţări europene, ea nu poate fi folosită decât în fabrica în care a fost produsă, nu poate fi congelată şi trimisă din loc în loc aşa cum se întâmplă în România”, a declarat profesorul Mencinicopschi, pentru Gândul.
Aceste produse mai conțin și nitritul şi nitratul de sodiu, E250 şi E251, folosit pentru a da mezelurilor culoarea rozalie. „Pot duce însă la formarea nitrozaminelor care sunt cancerigene”, mai spune Mencinicopschi.
Alertă la nivel european: Substanțe cu potențial cancerigen în mai multe alimente consumate zilnic. Oficial european: „Așa apar tumorile hepatice”
Expunerea consumatorilor la nitrozamine, compuși care se pot forma în alimente în timpul preparării și procesării acestora, ridică o problemă de sănătate. Aceasta este concluzia evaluării EFSA ( Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor) privind riscul pentru sănătatea publică legat de prezența nitrozaminelor în alimente. Zece nitrozamine găsite în alimente sunt cancerigene (pot provoca cancer) și genotoxice (pot deteriora ADN-ul).
EFSA a consultat părțile interesate externe cu privire la proiectul său de aviz și numeroasele comentarii primite au fost luate în considerare la finalizarea acestuia.
Riscuri potențiale pentru sănătate
EFSA și-a efectuat evaluarea evaluând potențialul de daune cauzate de nitrozamine oamenilor și animalelor și evaluând expunerea consumatorilor.
Dr. Dieter Schrenk, președintele grupului privind contaminanții din lanțul alimentar, a declarat: „Evaluarea noastră concluzionează că pentru toate grupele de vârstă din populația UE, nivelul de expunere la nitrozamine din alimente ridică o problemă de sănătate”.
Dr. Schrenk a adăugat: „Pe baza studiilor pe animale, am considerat incidența tumorilor hepatice la rozătoare drept cel mai critic efect asupra sănătății”, potrivit site-ului oficial al EFSA.
„Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, am creat cel mai rău scenariu pentru evaluarea noastră de risc. Am presupus că toate nitrozaminele găsite în alimente au același potențial de a provoca cancer la oameni ca cea mai dăunătoare clasă de nitrozamine, deși acest lucru este puțin probabil.”
Ce alimente conțin nitrozamine?
Nitrozaminele au fost găsite în diferite tipuri de alimente, cum ar fi produsele din carne , peștele procesat, cacao, bere și alte băuturi alcoolice. Cel mai important grup de alimente care contribuie la expunerea la nitrozamine este carnea și produsele din carne.
Nitrozaminele pot fi prezente și în alte alimente, inclusiv legume procesate, cereale, lapte și produse lactate sau alimente fermentate, murate și condimentate.
În prezent, există unele lacune în cunoștințele despre prezența nitrozaminelor în anumite categorii de alimente. Echilibrarea dietei cu o varietate mai mare de alimente ar putea ajuta consumatorii să-și reducă aportul de nitrozamine.
Ce se întâmplă în continuare?
Opinia EFSA va fi împărtășită cu Comisia Europeană, care va discuta cu autoritățile naționale ce măsuri de gestionare a riscurilor sunt necesare.
Da, apa îmbuteliată are o dată de expirare, la fel ca toate alimentele ambalate.
Dar nu apa expiră, ci sticla, din cauza unor metode incorecte de păstrare. Dacă este depozitată necorespunzător, apa poate, de fapt, nu numai să capete un gust ciudat, ci și să devină toxică pentru organism, transmite dcnews.ro.
Prin lege, apa minerală nu expiră: chiar dacă se învechește, continuă să fie considerată sigură pentru uz uman. Totuși, pe capac sau pe etichetele sticlelor este indicat termenul limită pentru consum.
Apa minerală îmbuteliată ar trebui ”de preferință” să fie consumată în termen de 3 ani de la data îmbutelierii, dacă recipientul este din sticlă, sau în decurs de 1 sau 2 ani, dacă recipientul este din plastic.
Poate fi periculoasă apa îmbuteliată expirată?
Potrivit unui articol publicat de Today, diverse teste de laborator au arătat că apa devine toxică pe măsură ce sticla începe să se deterioreze, eliberând substanțe chimice microscopice care pot da un gust de medicament, clor sau ozon, și care pot fi dăunătoare sănătății. Publicitate
Printre aceste substanțe se numără antimoniul, care poate deteriora stomacul și intestinele, și ftalați (utilizați pentru a face materialele plastice mai rezistente și în același timp pliabile) care pot altera sistemul endocrin, eliberați în principal din sticlele PET.
Sticlele expuse la surse de căldură eliberează substanțe toxice
Studiile au arătat că sticlele PET încălzite peste 30 de grade Celsius pot elibera cantități excesive de ftalați în apă, în timp ce sticlele încălzite peste 60 de grade Celsius pot elibera niveluri la fel de periculoase de antimoniu, în comparație cu sticlele depozitate la temperatura camerei. Conservarea corectă, atât de către producători, cât și de către consumatori, va contribui la garantarea calității și siguranței apei.
Ce să faci cu apa îmbuteliată expirată
Dacă sticla a expirat, nu trebuie să fie băută sau folosită pentru a potoli setea animalelor de companie sau a plantelor, deoarece aceiași contaminanți dăunători pentru oameni pun în pericol și sănătatea plantelor și animalelor. Și ei au nevoie de apă curată.
Prin urmare, specialiștii sugerează folosirea apei expirate numai dacă aceasta este filtrată printr-un filtru cu cărbune activ, care ar trebui să elimine majoritatea contaminanților.
O nouă descoperire face slăbitul mai ușor și nu vei mai lua în greutate. Totul stă în creierul nostru
Oricine încearcă vreodată să slăbească știe că e greu de realizat, dar și mai greu este să menții greutatea după ce ai slăbit, pe termen lung. Dacă ne gândim la factori hormonali, metabolici etc, realizăm că e o chestiune mai degrabă de biologie decât de voință, scrie adevarul.ro.
Unul dintre cele mai frustrante aspecte pentru mulți care pierd în greutate este efectul yo-yo. Acesta face ca toate kilogramele pe care le-ai pierdut în urma unor diete restrictive și frustrante, să le câștigi la loc și chiar peste, în scurt timp. Cifrele statistice spun că majoritatea recuperează jumătate din kilogramele pierdute în doi ani și aproximativ 80%, după cinci ani. Acest lucru este adesea văzut ca un eșec personal și poate avea efecte fizice, emoționale și psihologice de lungă durată.
De altfel, de multe ori auzim expresii de genul „parcă atunci când ții dietă, ți-e ma foame și poftă de mâncare”. Ei bine, nu e doar o impresie și nici o părere a unor necunoscători. Oamenii de știință au dovedit că, într-adevăr, așa este.
Cercetătorii de la Institutul Max Planck de Cercetare a Metabolismului (MPIMR) și de la Școala Medicală Harvard au descoperit că în creierul nostru are loc o schimbare importantă atunci când ținem dietă. Mai precis, au descoperit semnale mult mai puternice la neuronii ce mediază senzația de foame. Inhibarea acestor semnale ar putea ajuta oamenii de știință să dezvolte tratamente care să ajute mai bine persoanele să își mențină greutatea.
Testele pe șoareci, relevante
„Până acum s-a cercetat în principal la efectele pe termen scurt după o dietă. Noi am vrut să vedem ce se schimbă în creier pe termen lung”, a declarat Henning Fenselau, cercetător la MPIMR, care a condus studiul.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au supus șoarecii la o dietă și au monitorizat circuitele cerebrale, concentrându-se asupra neuronilor Agouti-Related Peptide (AgRP) din hipotalamus. Aceștia sunt neuronii care controlează senzația de foame. Studiile anterioare au arătat cum stimularea acestor neuroni duce la un consum alimentar acut crescut.
Cercetătorii au descoperit că acele căi neuronale care duc către neuronii AgRP s-au amplificat atunci când animalele erau la dietă și au rămas la aceste niveluri amplificate. Asta a dus la semnale de foame extremă, ceea ce a condus la un consum mai mare de alimente și la o creștere mai rapidă în greutate.
„Această lucrare sporește înțelegerea modului în care diagramele de cablare neuronală controlează foamea”, a declarat coautorul Bradford Lowell de la Harvard Medical School.
Totul stă în creierul nostru
Atunci când cercetătorii au inhibat conexiunea dintre acești neuroni, activitatea AgRP a scăzut, iar animalele au avut un răspuns mai reglementat la consumul de alimente. Deloc surprinzător, acest lucru a dus la o creștere în greutate semnificativ mai mică.
„Acest lucru ne-ar putea oferi posibilitatea de a diminua efectul yo-yo. Pe termen lung, obiectivul nostru este de a găsi terapii pentru oameni care ar putea ajuta la menținerea pierderii greutății corporale după o dietă. Pentru a realiza acest lucru, continuăm să explorăm modul în care am putea bloca mecanismele care mediază întărirea căilor neuronale și la oameni”, a spus Fenselau.
Industria globală a pierderii în greutate este evaluată la 224 de miliarde de dolari și urmează să crească la 405 miliarde de dolari până în 2030.
