Indiferent de statutul nostru în societate, de nivelul de trai, toţi avem nevoie de credinţa în Dumnezeu şi toţi suntem egali în faţa lui. Aşa am cunoscut familia Porubin în Postul Paştelui, cu inima smerită, atenţi la fapte, iertători şi dezlegaţi de păcatul mândriei.
/* (c)AdOcean 2003-2017, promo.fish.Unica.md.All. InPage_Mobile */
ado.slave(' adoceanrosdcfepomos', {myMaster: 'CkunqTStlx7YoevtfueBX_vh. kxuKTu_pRhoaa8Sml..17' });
Ala Porubin: Cred că este mult spus, noi încercăm să ne abţinem de la mâncare, să fim mai buni, mai iertători, nu ştiu în ce măsură reuşim. A ţine post, nu înseamnă doar a ne lipsi de unele produse din meniul de fiecare zi, ci în primul rând, abţinerea de la vorbe, fapte, gânduri rele, în plus trebuie să faci lucruri plăcute lui Dumnezeu, cum ar fi rugăciunea.[/interview-li]
Andrei Porubin: Exact în momentul, în care am reuşit să avem o relaţie cu Dumnezeu. Nu poţi să spui că eu cred în existenţa lui Dumnezeu şi atât, trebuie să urmezi nişte reguli, canoane, convenţionalisme care formează această relaţie. Un mod de viaţă decent care ar răspunde criteriilor unui bun creştin. Trebuie să-ţi revezi unele deprinderi cu care te-ai obişnuit, or noi mai avem de înfrânat nişte pofte.
Soţia mea citeşte vieţile sfinţiilor părinţi, oameni care şi-au făcut din credinţă pentru Dumnezeu un crez sublim al vieţii, care au renunţat la viaţa lor mireană, la toate plăcerile vieţii de zi cu zi, ei sunt un adevărat exemplu, noi suntem doar nişte creştini, care ne cerem iertare pentru păcatele noastre şi nu vrem să facem din acest lucru laudă.
Ala Porubin: De fapt, conştientizarea sau frica de Dumnezeu au venit încet şi firesc. Desigur ca şi toată lumea ne trezeam duminică dimineaţă şi primul gând era cum să ne distrăm în acea zi. Pe când mama mea care sta temporar la noi, pleca în fiecare duminică la Biserică şi spunea că este păcat să dormi în această zi, răspunsul meu era simplu „nu pot să mă trezesc şi duminica”, era prea mult, pentru că lucram inclusiv sâmbăta. Am fost o dată la Biserică cu mama şi mi-a plăcut foarte mult…, uite, aşa am început să facem din acest lucru o obişnuinţă.
Andrei Porubin: Foarte mult a contat faptul că l-am gasit pe preotul Anatol Goncear, parohul bisericii „Sfinţii Trei ierarhi”. Un duhovnic extraordinar, cu o cultură deosebită, pentru care Biserica este lăcaşul lui Dumnezeu cu adevărat, respectiv trebuie să fie o ordine. Bărbaţii stau în dreapta, femeile în stânga, nimeni nu se mişcă, nimeni nu întârzie. Era pentru prima dată când înţelegeam tot ce se cânta, se vorbea, predica o savuram. În majoritatea bisericilor din capitală e îmbulzeală, e multa forfotă, lumea iese – intră, nu auzi şi nici nu vezi, te duci repede aprinzi o lumânare, stai puţin şi pleci.
Andrei Porubin: De câţiva ani reuşesc să le ţin pe toate.
Ala Porubin: Ştiţi, datorită postului şi fricii de Dumnezeu, Andrei a lăsat fumatul. Asta nu înseamnă că suntem foarte evlavioşi, doar suntem mai moderaţi în unele acţiuni. Încercăm să avem grijă de suflet, ca să fim împăcaţi cu noi, de aici porneşte dragostea faţă de Dumnezeu, apoi faţă de semeni.
Andrei Porubin: Salata de cartofi fierţi cu ceapă şi ulei.
Ala Porubin: Dacă ai imaginaţie, nici nu simţi lipsa alimentelor ce nu se consumă în post. Mâncăm legume la cuptor, fasole, hrişcă, mămăligă etc. Ne place foarte mult dovleacul cu miere. Se taie dovleacul felii mari şi se pune miere peste ele, se pun în cuptor. Scoţi dovleacul din cuptor, când este gata şi îl presari cu miez de nucă. Este delicios şi sănătos.
Ala Porubin: El face multe alte lucruri gospodăreşti, găteşte mai rar, dar spală vasele. M-a uimit cu hrişca, pe care o pregăteşte extraordinar de bine.
Andrei Porubin: Hrişca este un produs care nu lipseşte din casa noastră. Se ia un pahar de hrişcă, se spală sub apă curgătoare, se usucă în tigaie, după care strici un ou şi amesteci oul cu hrişca, astfel oul înveleşte fiecare bob, paralel fierbi apa, apoi o torni peste hrişcă, când dă în clocot, dai focul încet şi n-o amesteci, pui sare şi o laşi pe foc până apa scade. Sau o altă reţetă: speli hrişca la fel, o usuci, apoi adaugi trei linguri de ulei şi trei linguri de unt, o prăjeşti un pic, după care pui apa clocotită şi o laşi la foc încet. Ai impresia că mănânci carne. În post nu pui unt.
Ala Porubin: Mai avem ceva care ne place foarte mult – varza. Am descoperit o reţetă. Pui la un litru de apă 100 gr. ulei 100 gr. oţet de mere, o lingură de sare şi o lingură de zahăr. Fierbi apa, apoi adaugi toate ingredientele menţionate, o laşi să se răcească şi pui varza tocată mărunt (poţi adăuga şi morcov), o laşi trei ore la murat, şi apoi poate fi consumată.
Ala Porubin: Nu, pentru că avem regim de muncă diferit. De aceea iubim Duminicile, când ne întoarcem de la Biserică, luăm masa în familie, e mult mai gustoasă. În plus vine şi Sanda (fiica) cu familia ei.
Andrei Porubin: Eu bănuiesc că o să ne simţim cu adevărat bunei, când nepoţelul o să ne spună bunicul şi bunica.
Ala Porubin: E atât de dulce şi scump, te atrage ca un magnet. Andrei lipeşte faţa copilului de obrazul lui şi îi cântă ore în şir, iar el stă foarte cuminte şi ascultă.
Iată pentru această minune Dumnezeiască (nepotul) şi pentru faptul că avem copii, relaţia noastră cu Dumnezeu a devenit mai strânsă, grija ca să nu li se întâmple ceva rău ne face să ne rugăm pentru ei, iar prin rugăciune să ne cerem iertarea tuturor păcatelor.
Text: Snejana Ţugui