Copii sunt cei mai mari cheltuitori pe lucruri de nimic, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le oferim bani de buzunar pentru a le dezvolta simțul responsabilității. Depinde de noi cum le explicăm însemnătatea și valoarea lor, deoarece acești bani au în primul rând un rol educativ.
Etapele de creștere și înțelegere
Simţul proprietăţii începe să apară la vârsta de doi ani, atunci când copilul identifică jucăriile ca fiind ale sale. La vârsta de 4-6 ani începe să facă schimb de obiecte cu prietenii de joacă, iar pe la 7-8 ani înţeleg că fiecare obiect are o valoare bănească şi abia pe la vârsta de 10 ani încep să însuşesc capacitatea de a gestiona banii de buzunar.
Când întroduci primii banii de buzunar
Începând cu vârsta de 7 -12 ani învaţă copilul:
– Despre valoarea banilor şi preţul relativ al lucrurilor;
– Să accepte că odată chieltuiţi banii, nu se întorc;
– Se câştigă prin muncă şi de obicei este singura cale de ai obţine;
– Se pot face economii pe care le poți investi pe termen lung sau scurt;
– Să înţeleagă că un înprumut trebuie rambursat;
– Banii destinați pentru o săptămână nu se cheltuie într-o zi, pentru că nu va primi alţii decât la data stabilită împreună.
– Are nevoie de bani pentru a cumpăra prânzul la şcoală, nu pentru multe inutilităţi de care crede el că are nevoie.
În dependenţă de venitul familiei se apreciază suma săptămânală pe care o va primi la data stabilită şi care va fi cheltuită pentru prânz şi transport, inclusiv să poată face mici economii. Este bine să stabiliţi exact pentru ce sunt destinaţi aceşti bani.
În momentul când copilul a înţeles valoarea banilor, trebuie să fie lăsat să-şi getioneze singur banii pentru ai dezvolta simţul responsabilităţii şi independenţei.
Lipeşte-i pe perete o foie pe care să-şi noteze cheltuielile, pentru a duce o evidenţă clară. Stabiliţi data în care va primi banii şi explică-i că atât vă puteţi permite şi nu trebuie să se întristeze dacă colegii lui cheltuie mai mult.
Nu-l lăsați să confunde banii de buzunar ca fiind un cadou, trebuie să înțeleagă că sunt munciți și i se oferă pentru unele necesătăți, banii dăruiți pot fi economisiți pentru a-și achiziționa un lucru mai valoros la care visează. În plus, ar fi bine ca suma stabilită săptămânal să nu varieze în dependență de note sau de merite. Nu va mai fi atât de sârguincios dacă va ști că nu ai bani să-l plătești ca să ducă gunoiul sau să obțină o notă mare la matematică.
Text: Snejana Țugui