La începutul lunii martie, bloggerița Cristina Gheiceanu a adus pe lume o fetiță sănătoasă, la un spital din Elveția. Recent, tânăra mămică și-a făcut timp pentru a relata cum a fost experiența sa de naștere în această țară. Admiratoarele bloggeriței au fost curioase să afle detalii și au povestit și ele, la rândul lor, despre experiențele prin care au trecut.
Cristina afirmă că nu știe cum se întâmplă în alte țări, dar pentru că urmăritoarele ei au manifestat interes, a decis să povestească din propria experiență. 
Bloggerița a mărturisit anterior că a optat pentru o naștere naturală, totodată refuzând anestezia epidurală. Cu această ocazie, tânăra mămică a dezvăluit, în imagini, și cum arată un dejun sau un prânz, servit în salon, la o maternitate din Elveția.
,,Nu o să înșir romane, ci o să vă enumăr câteva puncte care m-au suprins plăcut! Tot ce pot să spun este că, dacă facem abstracție de durerea imensă pe care am simțit-o în timpul travaliului, care este la fel oriunde ai naște, toată această experiență a maternității a fost un vis frumos pentru mine. Hai să vă spun de ce!”, scrie Cristina.
,,1. Imediat cum afli ca esti insarcinata, trebuie sa iti cauti un cabinet ginecologic, care sa iti monitorizeze sarcina. Cea mai tare parte a acestor cabinete este ca acolo iti fac toate analizele necesare, iar rezultatele ajung direct in calculatorul ginecologului. Efectiv, vii acolo, dai analizele si in 10 minute, pana te cheama ginecologul in cabinet, rezultatele deja sunt gata. Cand analizele sunt mai complicate esti sunata acasa si ti se spune daca e totul bine ori nu.
2. Ori toti medicii asa sunt aici ori am avut eu norocul unui ginecolog, care mi-a devenit o adevarata prietena. Exact asa ma simteam cand mergeam la control. Nu am simtit niciodata ca ma grabeste… ba din contra, eu deja vroiam sa plec, iar ea ma intreba daca sigur nu mai am intrebari.
3. Am avut nenorocul sa am contractii destul de dese in saptamana 25, din cauza colului scurt. Doctorita deja ma informase unde sa sun in caz de urgenta. Asta am si facut. M-am mirat ca a fost suficient sa zic cum ma numesc, ca respectivul spital avea toate datele despre mine: analize si absolut toate detaliile de la vizitele mele la medic. De aceea, practic nu am primit intrebari, iar medicii au inceput a actiona. In jumatate de ora a venit si ginecologul meu, care a monitorizat in toata acea perioada, cum decurge starea mea.
4. Cand am simtit ca vine momentul mult asteptat, cel in care urma sa ne vedem fetita, am sunat din timp la spital, iar cand am ajuns acolo, totul deja era pregatit. In timp ce aparatul la care eram conectata arata intensitatea contractiilor mele, moasa ne explica si mie si lui Ovidiu ce se va intampla mai departe, la ce trebuie sa ne asteptam, ce metode de a reduce durerea sunt.
5. Dupa ce am fost verificata, m-am acomodat in camera care imi era destinata mie, iar chiar langa cap aveam un buton rosu, la care trebuia sa apelez, cand simteam ca durerile sunt mai intense sau daca imi apare vreo intrebare. Haha, Ovidiu cred ca a rupt acel buton, la fiecare contractie de a mea tot apasa.)))))
6. Cand au inceput contractiile cele mai puternice, moasa era doar langa mine si intrucat eu nu vroiam epidurala, ea imi propunea tot felul de solutii. Asa ca, mi-a dat o masca cu oxigen, iar cand durerile erau insuportabile am stat intr-o cada cu apa calda.
7. Dupa nastere, mi-a fost adusa o boxa cu toate lucrurile necesare unei proaspeste mamici. Eu la spital nu am luat nimic cu mine. Pana si haine pentru bebelus ti se ofera!
8. In momentul in care alaptezi, in prima zi vine un consultat in alaptare care iti explica cum se face totul corect. Intrucat la mine a mers un pic mai dificil, iarasi mi s-au pus la dispozitie tot felul de creme, pentru ca sa domolim din durere.
9. A doua zi, atat mamicile cat si taticii sunt invatati sa schimbe pampers, sa faca baie corect, sunt invatati diverse tehnici de a scoate aerul, dupa masa bebelusului. Totul se invata acolo si neaparat in prezenta tatalui. In camera in care se schimba haina si pampers-ul copilului, mereu e o asistenta medicala care urmareste cum faci totul si daca vede ca te iau transpiratiile)))), ceea ce la noi se cam intampla, se apropia si oferea ajutor cu mult calm, cu zambetul pe buze si mereu ne spunea cat de bravo suntem, desi noi constientizam ca nu e chiar asa.))) Sa stiti ca asta ajuta mult, parca prinzi un pic mai multa incredere in ceea ce faci.10. Atat de bine am mancat la spital, cum nu am mancat la niciun hotel de 5 stele. Foarte variat si aveau meniu pentru vegetarieni.
11. Inainte de a pleca din maternitate, am avut un curs cu un medic, care ne-a explicat ce urmeaza sa se intample in prima luna si cum procedam in diverse situatii.
12. Ajunsi acasa, in urmatoarele zile eram vizitata de o moasa. Ea cantarea copilul, ne raspundea la intrebarile care au aparut pe parcurs si imi dadea mie tot felul de intrebari, pentru a observa daca nu am semne de depresie. Mereu cu zambetul pe buze si fara nicio graba. Aceste vizite ne-au prins atat de bine…ca nici cuvinte nu gasesc. Aveam si un numar de telefon 24 din 24, pentru intrebari urgente. Toata aceasta atentie si grija pe care o primesti te face sa te simti in siguranta. Cel putin, noi asa ne-am simtit si continuam sa ne simtim.
13. In prima luna de viata a copilasului trebuie sa gasesti un cabinet de pediatrie. Acesta este locul unde se fac toate masurarile, analizele, vaccinurile. Totul se face acolo. Tot aici suni, in caz de ai o intrebare. Dupa cum stiti deja, prima noastra vizita la pediatru a fost memorabila, pentru ca Adeluta a facut pisu chiar pe masa doctorului.)))
Ce pot sa mai adaug aici, m-am simtit importanta, am simtit ca fiecare intrebare pe care o am, cat de banala nu ar fi, e tratata cu mult respect si seriozitate. Plus, imi place enorm cat de implicati sunt taticii in cresterea copiilor si cat accent se pune pe asta, inca din timpul sarcinii! Sunt curioasa unde ati nascut voi si cum a fost experienta voastra… Va imbratisez cu mult drag!”, mai povestește Cristina pe blogul său.
