Daniela Sircu-Ursu,
Psiholog consultant
Mijlocul de aur ne este de ajutor întotdeauna, dar niciodată la fel de mult precum în educarea și creșterea micuților noștri. Orice încălcare a acestui principiu ne creează mari dificultăți în relaționarea cu copiii noștri. Având drept urmări, cele mai grave erori ale părinților în educarea urmașilor lor. Una din aceste erori, care aparent pare inofensivă, îl face pe micuțul tău nemulțumit de sine și nepregătit pentru încercările care îl așteaptă în viitor – RĂSFĂȚUL.
Un copil răsfățat este cel de la care părintele nu cere nimic, dar îi permite orice
Ce este un copil răsfățat? Oare copilul meu este răsfățat? Și oare când am reușit să-l răsfăț? Sunt doar câteva întrebări care îți pot apărea citind titlul acestui articol. Dar s-o luăm de la început…
Ce este un copil răsfățat?
Fără responsabilități, cu pretenții. Face ce vrea el, este obișnuit să dea ordine. Nepoliticos și nerăbdător, crede că totul i se cuvine, dar este veșnic nemulțumit și vrea mai mult. Egoismul îi face mari necazuri, astfel nu-și face prieteni și nemulțumirea sa crește. Este neascultător și greu de disciplinat, tiranic și impulsiv. Violența este și ea una din trăsăturile de bază. Folosește manipularea pentru a obține ceea ce dorește și o face extrem de “ profesionist“. Însă, necătând la faptul că, de obicei, obține ceea ce cere, este extrem de nefericit. „Dacă îi permiteți copilului să fie răsfățat, plantați o sămânță de nemulțumire“, consideră medicul pediatru Harvey Karp.
De ce atunci părinții își răsfață micuții?
Din sentimentul de vină. Veșnica lipsă de timp ne face să petrecem din ce în ce mai puține momente cu micuții noștri, astfel ne achităm de sentimentul de vină răsfățându-i, cumpărându-i diverse nimicuri… care costă, dar nu educă.
Alteori, părintele își răsfață copilul care are probleme de sănătate sau care a trecut prin întâmplări dramatice, încercând parcă să diminueze suferința micuțului său. Nu impune reguli și îi permite să facă ce vrea el, doar să fie mulțumit. Paradoxal… dar obține contrariul.
Din lene. Nedorința de a se implica în viața acestuia direct; fiind prea ocupat cu egoismul propriu pentru a petrece timp cu micuțul… mai bine îi cumpără ceva… sau îi permite să facă ce vrea.
Din prea multa “dragoste”. Își iubește copilul și vrea să-i ofere tot ce nu a avut el când era mic, privând copilul de posibilitatea de a învăța să-și folosească imaginația pentru a-și face singur jucării, să se descurce și fără prea multe lucruri.
Dezavantajul cel mai mare, în cazul acestor copiii, este acela, că nu au învățat să muncească pentru ceea ce-și doresc, construindu-și modele disfuncționale de a se raporta la ceilalți. Astfel, dragi părinți, răsfățul are consecințe care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat și răsfățat. El creează modele care pot dura toată viața.
“Cum de am ajuns până aici? Când și unde am greșit?”- sunt întrebările puse de părinții care recurg la ajutor specializat.
Un părinte este pe drumul greșit atunci când:
–face din copil centrul Universului. Copiii trebuie să primească, dar și să dea, altfel devine frustrat. Ajutați-vă copilul să simtă plăcerea de a dărui, acest lucru trebuie învățat.
–ignoră comportamentul pozitiv. Nu îi arătăm copilului că suntem mulțumiți de el atunci când se joacă frumos sau când își rezolvă singuri problemele, când își face prieteni sau când împarte cu ei ceva. Spuneți-i cât mai des că sunteți mulțumiți atunci când se comportă frumos (precizați cu exactitate).
–recompensează comportamentul negativ. Mulți părinți fac greșeala ca simultan să ignore comportamentul pozitiv și să-l răsplătească din greșeală pe cel negativ. Dacă dați atenție copiilor numai când miorlăie și plâng, le transmiteți mesajul că doar prin crize și plâns pot să vă atragă atenția. Ignorați astfel de comportamente.
– nu impune limite clare de comportament. Lipsa unor reguli de bună purtare poate duce la creșterea unui copil nepoliticos și necooperant, care nu-i respectă pe cei din jur. Nu uitați însă să-i fiți model.
– nu sunt consecvenți în aplicarea regulilor. Exemple de limite inconsistente sunt faptul că permit copilului mic să se joace cu mâncarea din farfurie în unele zile, dar nu în altele sau că permit copilului mai mare să-și încalce ora de culcare atunci când nu mai au energia să lupte cu el pentru a o respecta. Astfel îi transmit copilului mesajul că, de fapt, acele reguli nu sunt atât de importante.
–nu pedepsesc copilul pentru faptele sale. Pedeapsa este inevitabilă în educarea unui copil, învățându-l că este important să răspundă pentru faptele sale. Fiți atent însă cum pedepsiți copilul și pentru ce. Uneori suportarea consecințelor este deja o pedeapsă și un moment bun de a discuta cu copilul despre greșeala sa.
– oferă daruri din motive greșite. Manipularea este un asemenea motiv, precum și sentimentul de vină. Cel mai de preț dar pentru un copil este timpul pe care îl acordați desenând împreună, citind o carte sau plimbându-vă prin parc și discutând despre tot ce vrea el.
– se comportă ca un copil răsfățat. Modul în care interacționați cu familia servește ca model pentru modul în care copilul se va purta cu alții. Proverbul „așchia nu sare departe de trunchi“ este adevărat, deoarece copiii fac ceea ce faceți voi, nu ceea ce spuneți.
Dacă tocmai v-ați dat seama că micuțul dumneavoastră este deja sau este pe cale de a deveni răsfățat, nu intrați în panică. Experții în disciplina copilului spun că puteți repara pagubele făcute de răsfăț. Pentru început spuneți-i copilului adevărul. Spuneți-i “am greșit” și explicați-i de ce se vor produce niște schimbări. Când stabiliți noile reguli, precizați clar care vor fi consecințele. Cu cât este mai puțină cicăleală și mai multe fapte, cu atât mai bine. Menținerea unei abordări consecvente și eficiente a disciplinei copilului nu este ușoară, dar are beneficii pe toată viața…
Astfel, data viitoare când copilul face o criză de furie la supermarket sau încearcă să vă determine să acceptați încălcarea regulilor, gândiți-vă la efectele pe termen lung ale faptului că cedați.
