Dacă aţi decis că nu mai aveţi resurse să mergeţi mai departe şi consideraţi că divorţul este singura opţiune, sunteţi datori să-l informaţi şi pe cel mic asigurându-l că, în ciuda faptului că veţi divorţa, veţi rămâne în continuare părinţii lui şi îl veţi iubi la fel de mult.
Pentru că modul în care copilul află despre divorţul părinţilor săi îi poate influenţa dezvoltarea pe mai departe, este indicat ca ambii părinţi să fie de faţă la discuţie. Este bine să vă feriţi să daţi prea multe explicaţii copilului cu privire la motivele divorţului, cu atât mai puţin să începeţi să vă învinuiţi reciproc.
În general, copiii simt că lucrurile nu merg bine între părinţii săi cu mult înainte că aceştia să-i spună copilului că vor divorţa. De foarte multe ori, copiii se considera răspunzători pentru separarea părinţilor şi încearca tot soiul de tertipuri pentru a-i aduce din nou împreună. De aceea, este foarte important să-i asiguraţi că nu este vina lor şi ca orice ar încerca să facă decizia luată cu privire la divorţ nu se va modifica.
Se întâmpla frecvent să aveţi momente de îndoială cu privire la decizia luată, de aceea este foarte important să nu le verbalizaţi sau să le manifestaţi în prezenţa copilului pentru că acest fapt nu va face decât să întărească negarea divorţului de către copil.Chiar dacă partenerul de viaţă v-a rănit sau v-a dezamăgit foarte tare nu-l vorbiţi niciodată de rău în faţa copilului şi aveţi grijă ca nici ceilalţi din jurul copilului să nu facă acest lucru.
De asemenea, oricât de bune ar fi intenţiile voastre, nu folosiţi niciodata copilul pe post de monedă de schimb în cazul unui partaj.
Timpul petrecut de copil cu fiecare dintre părinţi ar trebui să fie relativ egal, de aceea este bine să vă gândiţi la o custodie comună în care copilul să aibă acces la toţi bunicii şi la toate rudele şi să simtă cât mai puţin consecinţele faptului că părinţii lui nu mai sunt un cuplu.
Pe toată perioadă divorţului este indicat să-i răspundeţi copilului la toate întrebările pe care vi le adresează, încercând să-i explicaţi cât mai pe inţelesul lui ceea ce se întâmplă; este bine să-l încurajaţi să exprime liber ceea ce simte şi ceea ce crede despre ce se întâmplă şi nu încercaţi să împovăraţi copilul cu ceea ce simţiţi voi. Copiii fac faţă mult mai bine acestui proces atunci când sunt implicaţi, informaţi şi consultaţi (în limitele adecvate vârstei lor) cu privire la tot ce se întâmplă. În toată această perioadă încercaţi să acordaţi prioritate nevoilor copilului şi ajutaţi-l să treacă prin această experienţă într-un mod cât mai puţin traumatizant.
