Înseminarea artificială este adesea folosită atunci când partenerul masculin nu poate ejacula în timpul contactului sexual sau când o femeie are probleme de ovulaţie sau prezintă mucus cervical, care împiedică ascensiunea spermatozoizilor până la ovul.
Se pot folosi spermatozoizii partenerului = IAS (va trebui să se preleveze o mostră de spermă de la partener, care ulterior va fi preparată pentru extragerea spermatozoizilor şi va fi pregătită pentru înseminare) sau se poate apela la un donator = IAD. Vei efectua teste de urină şi de sânge pentru a măsura cantitatea de hormon luteinizant din corp.
Când acest hormon atinge un vârf, semnifică ovulaţia şi procedura va fi efectuată în prima sau în a doua zi. Procedura constă în introducerea spermatozoizilor, cu ajutorul unui cateter, în uter, vagin sau canalul cervical; procedura de înseminare intratubară ce constă în introducerea spermatozoizilor direct în trompa uterină este mai invaziva şi mai complicată.
Înseminarea nu trebuie însă confundată cu fertilizarea în vitro, care reprezintă realizarea fecundaţiei (unirea spermatozoidului cu ovulul) în laborator, urmată de implantarea intrauterină a embrionului.