Adolescența este o vârstă foarte problematică pentru părinți, motiv pentru care vă propun câteva reguli practice sugerate de psihologi.
Odată ce copilul tău nu mai ia în seamă nimic din ce-i spui, relația copil-părinte devine o adevărată provocare, dar nu ceva imposibil. Doar că, trebuie să ții cont de faptul că vârsta adolescenței este adesea marcată de acte de rebeliune și teribilism, asta pentru că personalitatea și identitatea copilului ating apogeul dezvoltării lor, iar adolescentul caută cu tot dinadinsul să și le afirme și manifeste.
Copiii adolescenți devin și foarte idealiști, au idealuri și obiective îndrăznețe, iar contactul cu realitatea care le neagă concretizarea dezideratelor urmărite îi decepționează și îi deprimă. Prin urmare, adolescenții se manifestă mai agresiv, iar părinții pică în capcana de a le răspunde cu aceeași monedă, ceea ce nu face decât să amplifice conflictul.Iată cu ce soluții vin psihologii:
1.Poartă conversații sincere cu copilul problematic.
Discuțiile deschise, sincere, apreciative, sunt cel mai eficient mod de a recâștiga adolescentul de partea ta. Este însă nevoie să te implici cu adevărat în viața sa, dar și să conștientizezi și să îi demonstrezi copilului că experiențele prin care trece sunt autentice și importante nu numai pentru el, ci și pentru tine ca părinte. Ascultă ce are de zis, încurajează-l să-și expună problemele și ajută-l să de descarce. Ascultă-l ca un prieten, fără să-l judeci, dar oferă-i sfaturi părintești care să emane iubire, prețuire, empatie și încredere.
2. Recâștigă-ți autoritatea, dar în mod înțelept!
Un părinte trebuie să fie o persoană autoritară în familie, dar niciodată un tiran! Nu trebuie să-ți impui autoritatea cu forța, ci să-ți câștigi respectul prin sfaturile valoroase pe care i le oferi. Recomandă-i adolescentului cărți și filme potrivite pentru vârsta lui și pentru momentele prin care trece, dar care să-i educe totodată și demnitatea, răbdarea și tactul. Orice om tinde să preia comportamentul celor cu care intră în contact, iar adolescenții sunt cei mai predispuși la acest lucru. Așadar, prezintă-i și încurajează-l să urmeze modele pozitive, dar nu neapărat convenționale, persoane care să-l intrige și să-l cucerească prin personalitatea lor puternică și abordările lor inedite.
3. Să răspunzi provocărilor în aceeași manieră agresivă.
Părintele trebuie să demonstreze că experiențele sale de viață și gândirea sa matură emană înțelepciune. În plus, trebuie să servească drept model pozitiv prin virtutea propriului exemplu. Un mod foarte bun de a-ți demonstra înțelepciunea și superioritatea constă în înfrânarea impulsurilor de a răspunde provocărilor cu agresivitate.
În cele din urmă, comportamentul tău în întreg ansamblul lui reprezintă un exemplu pe care copilul îl va urma în cele din urmă, chiar dacă la început dă senzația că îl respinge.
4. Să taci și să lași lucrurile să degenereze.
În aventura lui tumultoasă de cercetare a lumii, adolescentul caută și are mare nevoie de reacție la ceea ce spune și face. Din acest motiv, indulgența totală a părinților este la fel de nocivă precum grija exagerată. Reacțiile pe care i le furnizezi adolescentului conturează clar limitele pe care acesta nu are voie să le încalce. Și asta nu pentru că așa îi dictezi tu, ci pentru că este lipsit de experiență și nu cunoaște consecințele depășirii limitelor impuse de tine. Dacă nu spui nimic, adolescentul va deduce că nu a încălcat nicio limită, iar obrăznicia și agresivitatea vor continua. Când copilul te supără, fă-l să realizeze acest lucru și spune-i să-și ceară scuze pentru greșelile comise.
5. Arată-i copilului că îl consideri important și că îi respecți părerile și ideile.
Copiii, mai ales adolescenții, au foarte mare nevoie de confirmare din partea familiei. Este important ca părinții să le arate adolescenților că au un rol important în familie și că părerile, ideile, ajutorul și sarcinile lor aduc o contribuție concretă. Așadar, încurajează-ți copilul să contribuie cu idei, cere-i sfatul cu privire la gestionarea anumitor situații și probleme din gospodărie, încredințează-i sarcini responsabile și laudă-l când își ia în serios rolurile și își duce la bun sfârșit îndatoririle. Adolescentul trebuie abordat ca o persoană egală, matură, care primește și îndeplinește responsabilități importante și care devine din ce în ce mai autonomă.
