Scrisoare mamei: „Vreau la tine, Mamă, să fac primii pași, să merg la grădiniță, să vezi cât de frumos desenez”

Câștigătoarea locului I la categoria „Liceu” în cadrul concursului național „Scrisoare mamei”, ediția a III-a, este Veronica Gaidei, elevă în clasa a XII-a „U” la Liceul Teoretic Lipcani. Mai jos vă propunem să citiți lucrarea câștigătoare.

separator

scrisoare-640x426 (1)

„Dragă mamă,  din  păcate  scrisoarea  mea  n-o  să-ți  vină  prin  poștă  și  n-o vei   primi   niciodată   prin   e-mail,   pentru   că   e   doar   una   din   formele  monologului,  o  invocație  spre  tine.

Știi, Mamă,   stau   aici   de   cîteva   luni   și   viața   de   afară   mi   se   pare   cam  agitată,   oamenii   cam   triști,   iar   tu,   pari   a   fi   chinuită   de   ceva…   ceva   care   mă  amenință,  da,  simt  și  asta…

Viața  mea  pare  a  fi  microscopică  comparativ  cu  această  lume  uriașă.  Mi-e frică  de  ea, la fel cum mi-e  teamă  și  de  întuneric,  vorbesc  de  cel  total.  Mamă,  te  aud   plîngînd  în   fiecare   zi,  mai   bine zis  te  simt.  Îmi   pare   rău,  nu   am   vrut  să  provoc  nimănui  durere. Te-aș  îmbrățișa,  mamă,  cu  mîinuțele  mele  mici,  dar  eu  nu  pot  pleca  de  aici,  nu  încă…  Ți-aș  spune  o  poveste  cu  sfîrșit  fericit,  dar  eu  încă  nu  pot  vorbi  și  nici  povești  nu  prea  știu.  M-aș  închina  în  fața  ta,  să-mi cer iertare, pentru  existența  mea…

Știu Mamă,  ești  tînără,  e  prea  devreme  să  ai  copii  și  nici  cu  tata  nu  sunteți  căsătoriți,  aveți  în  față  o  viață,  carirere  și  totul a ieșit atît  de  aiurea…  spune-mi ce-aș  putea  face  pentru  ca  să  zîmbești,  să  fii  fericită?

Vrei să-ți   spun   ceva,   un   mic   secret?… copii   singuri   își   aleg   părinții,  cocostîrcul  ce  aduce  bebeluși  nu  există  și  eu  te-am  ales  pe  tine,  Mamă,  pentru  că  aveai  ochi  de  culoarea  codrilor,  buze  trandafiri  și  în  plus,  păreați  a  fi  atît  de  fericiți  cu  Tata.  De  unde  era  să  știu  că  nu  mă  așteaptă  nimeni  în  această  lume?

Și  mai  vreau  să-mi  cer  iertare  de  încă  un  lucru,  că  sunt  fată…  Da,  poate  să  fi   fost   băiat  mă accepta   Tata   mai   ușor…   În   acest   caz   aș   fi   putut   deveni  cosmonaut, businessman,  sau  președinte,  dar  așa,  sunt  doar  o  fată?…   O   ființă  dependentă  de  familie,  bărbați,  creatură  ce  e  nevoită  întotdeauna  să  se  supună  altora,  mie  însă,  mama,  deja  mi-e  sete  de  libertate  și  independență,  vreau  să  aduc  ceva  frumos  în  lumea  asta. Vreau   ca   fetele   și   femeile   să   înțeleagă   că   e   absurd   să   mori fără   a-ți   realiza  visurile, dar pentru  asta, Mamă,  am  nevoie  de  ajutorul  tău.

Aș  vrea  să  văd  și  eu  lumina  zilei,  să  îmbrac  rochițe  drăguțe  și  pantofiori,  să  desenez  flori  și  soare,  să  învăț  culorile  și  să  mă joc  cu  jucării.  Dar  știi,  dacă  se  va  întâmpla că  eu  voi  avea  numai două  rochițe  de  tot,  una  pentru  grădiniță  și  alta pentru  casă,  iar  pantofiorii  va  trebui  să-i  cumpărăm   mai  mari,  pentru  ca să-i pot purta mai mult timp,  jucării  vor  fi  puține,  iar  florile  desenate  vor  fi  toate  de  aceeași  culoare, eu nu te  voi  învinui,  Mamă. O  viață  umană  e  mai  scumpă  decât  toate…

Dar  stai…  cine  e  domnul acesta și  ce-ți  dă  el  să  semnezi?  Ce  înseamnă  întrerupere de sarcină?  Ce  vrei  să  faci,  Mamă?  Chiar  n-am  meritat  eu  viața  prin  faptul  că  sunt  parte din tine? Sunt neajutorată  aici,   oricine   poate   să   mă   rănească,   iar   de   protejat…  cine  ar  vrea  să  mă  protejeze  când  nici  măcar  tu  nu  crezi  că  ți-aș  putea  aduce fericire?

Știi,  chiar  dacă  am  doar  câteva  luni împreună,  inima mea  oricum  seamănă  cu  a  ta, ea simte, poate nu la fel, dar simte… Vreau la tine, Mamă,  să  fac  primii  pași,  să  merg   la   grădiniță,   să   vezi   cât   de   frumos   desenez,   să   te   bucuri   pentru   că   am  învățat  o  nouă  poezioară…  Și  îmi  pare  rău…  îmi  pare foarte rău… că  n-a  fost  să  fie,  însă  chiar  și  așa  vreau  să  știi  un  lucru: eu oricum te  iubesc,  pentru  că  eu  sunt  parte  din  tine,  iar  tu  ești  parte  din  mine  și  te  aștept… te  aștept de  cealaltă  parte a veșniciei  pentru  a  te  îmbrățișa  și  pentru  a-ți  povesti, totuși, o istorioară ce ar fi putut  să  aibă  un  final  fericit.”

alte Articole interesante