Formula în care alegem să ne adresăm copiilor este foarte importantă în procesul de educaţie şi dezvoltare a acestora potrivit specialiştilor. Dacă unei persoane mai în vârstă te adresezi cu ”dumneavoastră”, atunci prietenilor și persoanelor din familie le spui ,,tu”. Un psiholog îţi spune cum ar trebui de fapt să te adresezi copiilor.
Astfel, psihologul Adriana Boroș recomandă, pe blogul său, pronumele cu care ar trebui să ne adresăm copilului.
,,De obicei, atunci când vorbesc cu copiii, părinții utilizează preponderent mesaje de tip TU sau la persoana a II-a. Exemplu: ”Ar fi trebuit să îți dai seama. Oprește-te. Termină acum”. Când folosim astfel de mesaje copiii simt că îi pui la repect, ca există o poziționare ierarhică, simt că îi acuzi sau îi cicălești”.
Potrivit psihologului, copiii care aud prea multe mesaje de genul acesta încep să se simta descurajați. Asta înseamnă că vor riposta, se vor simți neprețuiți, vor înceta să asculte, stima de sine va scădea și nu vor mai coopera.
Opusul la aceste mesaje, sunt mesajele de tip ,,eu”.
,,Exemplu: ”Mă stresează dacă lași fierul de călcat în priză, pentru ca s-ar putea aprinde” sau ”Când sunt jucăriile pe masă, îmi este foarte greu să aranjez pentru cină”.
Psihologul spune că mesajele la persoana I ajută să descrie comportamentul neadecvat, exprimă emoțiile părintelui şi efectul concret asupra părintelui.
,,Exemplu: Copilul pleacă la școală. Părintele îi cere să vină direct acasă sau să sune dacă întârzie. Acesta întârzie și nu sună. În aceste momente trebuie să ne adresăm cu: „Când nu ai venit de la școală la timp și nu ai sunat să îmi spui că întârzii, m-am îngrijorat și asta m-a distras de la ce aveam de făcut”.
Scopul mesajelor este ca un copil sa înțeleagă de ce trebuie să se schimbe. Trebuie să îi dăm un motiv tare bun pentru a renunța sau schimba un comportament. Mai bun decât că ,,așa vrea un părinte”. Efectul acestor mesaje, susține psihologul, constă în faptul că atunci când nu reușim să dăm o explicație plauzibilă cerințelor noastre, de multe ori realizăm că ceea ce credeam că ne afectează nu e chiar așa de important și nu este contrar nevoilor sau limitelor noastre.
De asemenea, psihologul menționează că mesajele la persoana I sunt eficiente deoarece nu provoacă rebeliune și rezistență (a-i comunica unui copil sincer efectul pe care îl are comportamentul lui asupra ta nu este aşa de amenințăror ca un mesaj că se întâmplă un lucru cu el dacă a făcut ceva anume).
,,Exemplu: „Asta m-a durut. Nu îmi place să fiu lovit- faţă de – Ești un copil rău. Să nu mai lovești pe nimeni așa”.
Prin aceste mesaje copilul devine responsabil de schimbarea comportamentelor și îl ajută pe viitor să își asume responsabilitatea acțiunilor pe care le face. În plus, asta îl face pe copil să vorbească sincer și direct și să exprime ceea ce se întamplă cu el, fără a duce la lupte de putere, pentru că nu este acuzator și nu pune copilul în defensivă.
Prin urmare, mesajele la persoana I vorbesc despre cum te simți tu și nu învinovățesc copilul. Ele comunică ceea ce se întâmplă și îi învață pe copii să audă ce efect au acțiunile lor asupra ta. Mesajele la persoana I vorbesc despre comportament și nu despre persoană.
sursa: eumama.md