Cuvintele tale nu sunt o armă, dar pot frânge inima unui copil. Știai că, la o greșeală a copilului, prima reacție a 54% dintre părinți este să ridice vocea, iar 11% dintre părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr?
Violența verbală nu lasă vânătăi. Lasă cicatrice – pe suflet.
E mai ușor să crești bine un copil decât să repari un adult abuzat în copilărie.
Există o legătură clară între violența suferită în copilărie și multe din problemele care apar la maturitate. Obezitatea, depresia, abuzul de tutun, de alcool, dependenta de drogurile, infarctul, diabetul și cancerul sunt doar câteva dintre ele.
Sperierea, terorizarea, amenințarea, exploatarea, respingerea, izolarea, ignorarea, insultarea, umilirea sau ridiculizarea copilului sunt forme de violență emoțională si toate au efect pe termen lung asupra creierului – şi mai ales asupra sufletului – unui copil.
Adesea, copiii care sunt supuși în mod repetat la acte de violență emoțională cresc cu credința că e ceva în neregulă cu ei. Acești copii internalizează cuvintele negative și acțiunile de agresiune împotriva lor și ajung să dea vina pe ei înșiși pentru abuzul la care sunt supuși.
Copiii victime ale violenței vor avea mai puțină încredere în ei înșiși și au șanse mai mari să fie temători sau să aibă un comportament violent, să nu se poată concentra la școală sau să aibă dificultăți în a-și face prieteni.
Cercetările au arătat că expunerea în copilărie la abuz emoțional are o serie de efecte pe termen lung, care îi afectează și la maturitate. Acestea includ printre altele: depresie, anxietate, stres post-traumatic, stimă de sine redusă, izolare și înstrăinare de alte persoane, dificultăți de atașament și de relaționare.
Sursa: www.unicef.org
