O viitoare mămică care s-a infectat cu Covid-19 în ultimul trimestru de sarcină povestește experiența ei traumatizantă de luptă cu boala. Potrivit acesteia, condițiile din spitalele de la noi lasă mult de dorit și creează un impact negativ asupra sănătății fizice și morale ale femeilor însărcinate.
”Să nu dea Domnul să fii însărcinată și să treci prin coșmarul Covid-19 într-o instituție medicală de stat din Republica Moldova”, dezvăluie viitoarea mămică.
,,La indicația medicului de familie am mers la spital pentru a fi internată, iar ulterior să-mi fie prelevat testul. Odată ajunsă la ușa spitalului mi se spune că nu mă internează pentru că nu am venit cu ambulanța, ci cu mașina personală și că în acest caz trebuie să aduc îndreptare de la policlinică. (Vă dați seama, o persoană suspectă de COVID să se plimbe prin tot orașul, să ia de la policlinică îndreptare în formă fizică și să vină înapoi la spital). Se presupune că în ziua în care te internezi și ești suspectă de COVID-19, stai singură într-un salon izolat, până dimineața, când se ia testul, doar că imediat ce ieși din salon până la baie, riști să înhați virusul (baia e comună pentru persoanele suspecte și cele confirmate cu Sars-Cov-2). Dacă nu ai COVID-19, îl iei de acolo la o simplă atingere a mânerului de la baie.
După o noapte și o zi, seara la 17.30 vine rezultatul – pozitiv.
Asistenta medicală „fata din salonul 5, ești pozitivă, du-te alături, în salonul 4”. După ce mi-am cărat SINGURĂ toate lucrurile personale, fără ajutor din partea nimănui, plângând pentru că testul era pozitiv, ajung în salonul 4, în care efectiv nu era loc și aer pentru 2 persoane. Acolo era deja o femeie însărcinată, conectată la aparat de oxigen. Trebuia și să doarmă fiind conectată la acel aparat. Era ora 22. Aparatul emana o căldură insuportabilă, iar zgomotul produs nu te lăsa să ațipești nici 5 minute.
”Enervată, nedormită, mă ridic din pat și mă duc la asistentele care erau de serviciu în acea noapte și le zic că sunt însărcinată, că am nevoie de liniște pentru a mă odihni și le solicit să mă mute în alt salon unde nu este aparat de oxigen pentru că e insuportabil zgomotul și căldura. Drept răspuns am primit „O să te văd când vei avea nevoie tu de oxigen.” Zic „În acest caz mă veți pune cu o persoană care la fel e conectată la aparat, nu e corect ca cele care nu au nevoie de oxigen să nu se poată odihni”. După un schimb de replici acide mi-au zis „Du-te în salonul 8”.Era ora 23, iar eu trebuia a doua oară să-mi car singură toate lucrurile ca să mă mut în alt salon. Eram 3 acolo, cel puțin era liniște și un pic mai mult spațiu. În ziua următoare eram deja 4. Despre mâncare voi lăsa poza să vorbească…”, ”Pe lângă faptul că mâncarea era rece, mai era și neprelucrată termic, iar calitatea produselor lăsa mult de dorit. Astfel, pe lângă Covid te puteai alege și cu o toxiinfecție alimentară.
Respectiv, mâncam doar din pachetele livrate de acasă. Cu atitudinea asistentelor medicale am făcut cunoștință în noaptea în care am cerut liniște ca să pot dormi.
În zilele următoare am avut surprize mai mari – mă pomenesc cu o injecție pusă pe lângă venă, care mi-a creat frumusețea din poză.
Pentru că am făcut o formă ușoară, nu aveam un tratament complex – paracetamol și vitamine. Asta mi-a prescris medicul. Într-o dimineață la 6, când vin asistentele cu tot pachetul de injecții, întreb ce-mi va administra, la care ea îmi zice „Heparin”. Este anticoagulant. În ziua precedentă întrebasem medicul dacă am nevoie de antibiotice sau anticoagulante și mi-a zis că respirația mea e curată, nu se aud raluri și continui tratamentul prescris anterior. Deci, am refuzat să-mi administreze heparin. La vizita medicului îl întreb dacă mi-a fost prescris acest preparat anticoagulant pe care asistenta dimineață vroia să mi-l administreze, la care îmi spune că nu.
Pentru că asistenta a căscat gura, mi-ar fi fost administrat aiurea un preparat care nu mi-a fost prescris de medic.
Număram zilele pentru a ajunge acasă.
Au fost 8 zile care au durat la infinit. În toată povestea asta raza de lumină sunt MEDICII, cărora le mulțumesc pentru profesionalism, dedicație, răbdare și omenie. Își fac meseria în aceste condiții pandemice dificile. Asta este grija statului, a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, și a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină pentru viitorul țării, așa vor să „stimuleze” creșterea natalității. Oare nu merită viitoarele mame niște condiții mai omenești?! Vă mai întrebați de ce merg să nasc la privat? Sper că măcar ceva se va îmbunătăți și celelalte viitoare mămici vor avea parte de o experiență mai puțin traumatizantă”, susține jurnalista Corina Gamurari, într-o postare Facebook.
