O mamă româncă rezidentă la Trino Vercellese, povestește cum a adus-o pe lume pe fiica sa, născută la 25 februarie 2022, în greutate de numai 600 de grame și mulțumește încă o dată personalului sanitar de la secția de terapie intensivă neonatală a spitalului de copii din Alessandria, regiunea Piemont.
La aproape un an de la nașterea micuței, mama româncă a spus: „Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat, totul este bine acum.”
Fotografia de mai jos a fost făcută pe 5 mai 2022. Pentru prima dată, mama Ionela Frunză, în vârstă de 30 de ani, și-a putut ține în brațe fetița care se născuse pe 25 februarie, adică aproape cu două luni și jumătate înainte.
„Când vorbesc despre asta, încă mă trec fiorii”, a mărturisit Ionela, care a fost nevoită să nască în regim de urgență după numai 25 de săptămâni de sarcină. Bebelușul, o fetiță care se numește Mia, s-a născut cântărind 600 de grame. La data de 5 mai ajunsese cu greu la un kilogram și 200.
Pentru a lua în greutate a fost nevoie de îngrijiri în secția de terapie intensivă neonatală a spitalului „Cesare Arrigo”, unde a fost ținută în incubator. Secția a fost ulterior transferată la spitalul Santi Antonio e Biagio.
„A fost externată definitiv pe 17 iunie, așa că ultimele zece zile de internare și le-a petrecut la Santi Antonio e Biagio” – a povestit Ionela. „Acum ne întoarcem la spital pentru kinetoterapie și am fost să rezolvam și unele complicații cauzate de nașterea prematură. Important este că Mia crește și este bine acum.”
Ionela lucrează ca funcționar, iar tatăl fetiței este de origine albaneză.
„Am putut să ne apropiem împreună de Mia abia pe 7 iunie. Înainte puteam să o vedem doar separat”, a explicat Ionela Frunză.
„Eu am văzut-o prima dată la trei zile după naștere, prin geamul de sticlă, bineînțeles. Probabil înțelegeți bucuria pe care am simțit-o pe 5 mai, când în sfârșit am putut să o țin în brațe, să o ating, să-i simt respirația. Îi mai rugasem anterior pe medici să mă lase, dar mi-au refuzat întotdeauna această concesie. Apoi, în sfârșit… s-a întâmplat. Doar pentru un sfert de oră, dar s-a întâmplat. Scuzați-mă, încă mă emoționez, în ciuda faptului că a trecut ceva timp”.
Mămica româncă a fost ajutată de asociația „Io arrivo prima”, care sprijină părinții cu bebeluși născuți prematur. Asociația respectivă acordă atât ajutor din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere practic.
„Asociația – a concluzionat Ionela – a fost un sprijin important pentru noi. Acum ce a fost mai rău a trecut și ne simțim cu toții mult mai liniștiți” Se uită spre fotografia micuței sale fetițe. Și surâde.
