În urmă cu peste un an, fotografa Jadwiga Bronte și-a făcut bagajul și s-a îndreptat către închisorile din Moldova. În timpul șederii sale, Jadwiga a surprins aspecte ale maternității care par să zdobească zidurile închisorii.
,,Sunt momente în care nu fac deloc fotografii, doar vorbesc cu ei și mă joc cu copiii. Pentru unele mame, din păcate, sunt singura persoană care le-a vizitat vreodată”, afirma fotografa.
Ultimul proiect al fotografei, întitulat ,,The Good Memories”, urmărește să înfățișeze femeile încarcerate din Moldova ca mame mai întâi, nu ca deținute. Obiectivul ei se concentrează asupra deținutelor, ca pe femei care își iubesc și îngrijesc copiii într-un mediu neconvențional. Scopul ei final este de a le ajuta pe aceste femei să păstreze amintiri bune despre maternitatea din închisoare. Cu aceste fotografii, femeile realizează albume pentru copii, care nu numai că încearcă să consolideze legătura dintre mamă și copil, ci și speră să înăbușe durerea și teama vieții din închisoare, scrie Elle.com.
,,În Moldova, există unități speciale în închisori, special concepute pentru mame și copiii lor. La trei ani, copiii trebuie să părăsească unitatea – unii cu mamele lor, alții să locuiască cu rudele. „Dacă tatăl copilului este prezent în viața lor și este apt din punct de vedere fizic și mental să aibă grijă de copil, atunci el va păstra custodia”, spune Jadwiga Bronte.
„Din păcate, acest scenariu este foarte neobișnuit și de cele mai multe ori, bunicul îi duce acasă sau sunt transferați la un orfelinat”.
,,Părerea mea este că este posibil, prin intermediul fotografiei terapeutice, să fie dezvoltată identitatea deținutului, ca mamă responsabilă și grijulie, și nu ca criminală, pentru a reduce riscul recidivării”, susține Jadwiga.
Proiectul fotografic sporește atât frumusețea, cât și provocările maternității în cele mai neașteptate circumstanțe. Fotografiile le dau o voce mamelor și le ajută să-și creeze vise pentru ei și pentru copiii lor.
Ana: ,,Sunt mamă a 4 copii și nu renunț niciodată. Fiica mea cea mai mică, Sofia, este alături de mine, dar ceilalți 2 băieți și o fată, rareori ajung să-i văd. Am fost crescută de amândoi părinții și eu avem 2 frați, dar, din păcate, ambii părinți au murit și nu vorbesc cu frații mei. Din rudele mele există o singură mătușă care mă ajută și mă sprijină. Cea mai bună amintire a mea este că am fost împreună cu părinții mei, în sufletul meu până la sfârșit. Nu îl pot compara cu nimic altceva”.
Ludmila: „Suntem o familie de patru persoane, părinții mei, eu și sora mea. Am trăit cu părinții până la 19 ani când mama a divorțat de tatăl meu. Crescând, tatăl meu m-a certat și m-a bătut. Am lucrat cu mama la o fabrică de croitorie. La 20 de ani m-am îndrăgostit de tatăl fiului meu. Suntem și vom fi împreună. Am doar unul copil și el este aici cu mine. Îmi place să petrec timp cu el, să mă joc cu el și să ne plimbăm împreună. Când părăsesc acest loc, vreau să-mi cresc copilul, să creez o familie, să găsesc un loc de muncă și să îl ajut să crească. Nu vreau să mă mai întorc niciodată aici”.
Ratha: ,,Am 2 băieți ca 2 diamante și sunt atât de mândră de faptul că Dumnezeu mi-a dat o comoară atât de prețioasă. Sunt totul pentru mine. Unul dintre ei este aici cu mine, în închisoare, dar cel mai în vârstă este cu mătușa mea acasă. Nu am ocazia să-l văd des pe cel mai mare pentru că trăim departe de închisoare. Nu l-am mai văzut de un an și jumătate. Sunt o mamă mândră, mândră că am putut să aduc 2 îngeri în această lume. Nu păstrez o legătură cu tatăl copiilor mei pentru că este în străinătate și nu-și amintește niciodată de copii. Am un vis să plec de aici, să mă duc acasă, să găsesc un loc de muncă și să fiu capabilă să-mi cresc copiii și vreau și o casă cu o grădină mare de care aș putea avea grijă”.
Alina: ,,Eram copil unic și părinții mei mi-au dat tot ce puteau, deși nu eram bogați. Mi-au dat o educație bună, dar am absolvit doar 9 clase înainte să plec la muncă la o fabrică de pantofi unde mi-am întâlnit prima dragoste. Au fost frumoase plimbări romantice sub un cer plin de stele, fluturi în stomac. Dar timpul a trecut și viața mi s-a schimbat și am ajuns pe un drum care m-a condamnat la mulți ani de închisoare. Sunt o persoană loială indiferent de situațiile în care mă aflu. Am întâlnit un bărbat care a devenit soțul meu, am rămas însărcinată și am dat viață unui băiețel care mă completează și mă face fericită. În acest moment, tatăl fiului meu are o altă familie, o altă viață. Dar sunt mândră de băiețelul meu care are un an și jumătate. Există altcineva care mă iubește foarte mult și copilul meu este totul pentru el. El îl iubește ca al lui. Dorința mea este să ies din aceste ziduri cu copilul meu cât mai curând posibil și să încep viața mea de la zero”.
sursa: www.elle.com
