Pentru cei mici, dar şi pentru cei mari, personajul principal al Sărbătorilor de iarnă este nimeni altul decât Moş Crăciun. Nu lăsa să treacă aceste Sărbători fără să-i spui copilului tău povestea lui Moş Crăciun, pe înţelesul lui. Adevărata poveste a lui Moş Crăciun.
Povestea lui Moş Crăciun spune că adevăratul Moș Crăciun a trăit cu mult timp în urmă, într-un loc numit Asia Mică. Acel ținut este acum Turcia. Numele lui era Nicolae. Părinții lui Nicolae au murit când el era doar un adolescent. Ca moștenire, părinții i-au lăsat o avere impresionantă, foarte mulți bani care l-au transformat peste noapte într-un tânăr extrem de bogat. Rămas singur, a plecat să locuiască împreună cu unchiul său, care era preot.Într-o zi, Nicolae a auzit despre un om care își pierduse toți banii. Omul acela avea trei fiice care erau destul de mari pentru a se căsători. Însă în vremurile acelea, fiecare dată ajunsă la vârsta măritişului trebuia să aibă bani pentru a se căsători. Acești bani reprezentau zestrea și erau folosiți de tânăra familie ca ajutor la început de drum. Era cât se poate de clar: dacă nu aveai bani ca zestre, nu te căsătoreai.
Tatăl şi cele trei fete erau atât de săraci încât nici nu mai aveau ce să mănânce… Cele trei surori urmau să fie vândute ca slave, deoarece nu mai aveau cu ce să trăiască acasă, oricât de mult şi-ar fi dorit tatăl lor să rămână alături de el. Fetele erau foarte triste, nu îşi puteau întemeia propriile familii. Şi urmau să fie sclave, nu mai puteau decide unde să locuiască, ce să facă, practic nu mai puteau hotărî nimic în ceea ce le priveşte.
Cu o noapte înainte să fie vândută, fiica cea mare şi-a spălat ciorapii şi i-a pus în faţa focului, să se usuce. Apoi, tatăl şi cele trei surori au mers la culcare. Dimineaţa, când s-a trezit, fiica cea mare a văzut un nod la ciorapi. Uitându-se cu mai mare atenţie, ea a găsit un săculeţ greu, plin cu bănuţi de aur. Suficienţi bănuţi pentru a asigura hrană familiei, iar ei, zestrea de care avea atâta nevoie! Atât de fericiţi erau cu toţii!
Dimineaţa următoare au găsit un alt săculeţ cu bănuţi de aur. Două dintre fete erau salvate! Câtă bucurie! Văzând toate acestea, noaptea următoare, tatăl a plănuit să stea treaz, pentru a descoperi cine îi ajută fetele. De oboseală, a aţipit, însă, la un moment dat, un clinchet (ca şi când un alt săculeţ cu bănuţi de aur a căzut pe podea) l-a trezit. A sărit imediat de pe scaun şi a fugit afară. Pe cine a prins ascunzăndu-se după colţ?
Nicolae, tânărul care locuia cu unchiul său. Nicolae, tu erai! Îţi mulţumim pentru ajutor, nici nu ştiu ce să spun, abia îmi găsesc cuvintele… Te rog, nu-mi mulţumi, mulţumeşte-I Domnului că rugăciunile tale au fost ascultate. Te rog, nu spune celorlaţi despre mine, a răspuns Nicolae.
Minunile nu s-au oprit. Nicolae a continuat să-şi ajute semeni, dar întotdeauna a încercat să o facă în secret. Nu îşi dorea atenţie sau mulţumiri. Anii au trecut, iar Nicolae a fost ales episcop. Episcopii au grijă de semenii lor aşa cum păstorii au grijă de oile lor. Aşa a făcut şi Nicolae. Atunci când nu mai era nimic de mâncare, el găsea grâu; astfel, nimeni nu rămânea flămând. Întotdeauna i-a ajutat pe cei aflaţi în necaz. Întreaga sa viaţă, Nicolae i-a învăţat pe oameni să-l iubească pe Domnul şi să aibă grijă unii de alţii.
Toată lumea l-a iubit pe Nicolae. După ce a murit, poveştile despre binele şi lucrurile bune pe care Nicolae le-a făcut au ajuns în fiecare colţişor al lumii. Unele povestiri vorbeau despre grija lui deosebită pentru copii, pe care i-a ajutat şi protejat atunci când erau în pericol, necaz, suferinţă. Aşa, din ce în ce mai mulţi oameni au aflat despre bunul Nicolae. Şi şi-au dorit să fie ca el. Nicolae este un exemplu de cum ar trebui să trăim. De aceea a devenit sfânt.
Aceasta este povestea lui Moş Crăciun cel adevărat, nimeni altul decât Sfântul Nicolae. Până în zilele noastre, Sfântul Nicolae, sau Moş Crăciun, este un prieten special al copiilor.
