O oră petrecută în locurile de joacă din parc printre copii și părinți, îți arată un tablou în care părinții nu au răbdare și își pedepsesc copiii atunci când nu sunt ascultați. ”Dă-te jos, n-ai voie acolo!”, ”O să cazi! Gata, hai acasă”.
Un studiu IRES din 2017 arată că un sfert dintre părinții recunosc că s-au aflat cel puțin o dată în situația în care au simțit că nu știu ce să facă în relația cu propriul copil. Atunci când nu știu ce să mai facă pentru copilul lor, peste jumătate dintre părinți apelează la profesori sau educatori, în timp ce 46% cer sfatul rudelor, 29% vorbesc cu prietenii, iar 28% apelează la psiholog.
Cum ne educăm copiii atunci când ei greșesc? Și care sunt metodele prin care să le arătăm că ei greșesc fără să-i pedepsim?
Cea mai bună metodă de a-i arăta copilului că greșește este exemplul personal. ”Dacă tu ca părinte ai o viață sănătoasă și niște valori bine determinate atunci și copilul va avea. Nu există greșeală, copiii învață din greșeală. Greșeala este o lecție. Iar tu ca părinte trebuie să-ți lași copilul să greșescă și să aibă propriile lui experiențe”, spune o mămică care are o fetiță de 6 ani. Metoda pedepsei nu e o soluție pentru educația copiilor.
”Mulți părinți își pierd cumpătul din cauza sistemului în care au crescut ei. Chestiile care te-au afectat în copilărie ți le verși în general ca adult pe proprii tăi copii”.
Pentru o altă mămică, cea mai bună metodă este cea a dialogului cu băiatul ei de 7 ani. ”Depinde de greșeală, depinde de ceea ce fac. Eu îl întreb ce crede că a făcut bine sau că nu a făcut bine și pe urmă îl întreb cum ar putea să facă altfel”, spune femeia.
Psihologii și specialiștii în parenting atrag atenția că, atunci când fac o boacănă, cei mici de fapt atrag atenția că ceva nu e bine în interiorul lor.
”În general, copiii știu când greșesc, știu ce e bine și ce e rău, chiar dacă sunt mici. Copilul învață și are un sentiment, un sens intern asupra a ceea ce este bine și ce nu e bine”, arată Otilia Mantelers, psiholog și expert în parenting.
Aceasta spune că părintele nu ar trebui să-i amintească copilului că a făcut o greșeală.
”Experiența mea, și cu părinții și cu copiii, este că ei știu când greșesc. Numai că atunci când se ceartă, se bat, atunci când își rup tema sau fac o prostie în casă și își supără părinții, ei nu se pot abține. Pentru că ei printr-un comportament neadecvat și nerezonabil vor să atragă atenția că ceva nu e bine în interiorul lor emoțional și, practic, ce vor ei de la noi în momentul ăla este să-i oprim” spune Mantelers.
Psihologul arată că sistemul pedepselor nu face decât să le strice relația cu propriul copil. Soluția este să-i arăți copilului empatia. ”De exemplu, am văzut că și-a rupt tema la matematică. Eu știu că în spatele fiecărui comportament este o emoție, e un sentiment, o trăire puternică și grea din moment ce el ajunge să-și rupă tema, înseamnă că lui îi e greu în interior. Și atunci dacă și-a rupt tema mă duc și îl întreb: ”Ce s-a întâmplat?”, ”Văd că ești foarte supărat”. Și atunci poate să-mi spună că doamna m-a certat că nu i-a plăcut cum am scris, sau pur și simplu că e frustrare, că am vrut să scriu frumos și n-am scris. Un prim pas este să arăt empatie pentru ce simte copilul acolo. Îl întrebi ”vrei să te ajut cu ceva? Vrei să-ți dictez eu? Eu așa aș face”, spune Otilia Mantelers.
În al treilea rând, pedeapsa îi activează anxietatea și atunci el în loc să se abțină el învață să nu facă din frică, dar o să aibă alte comportamente mai dubioase, o să mintă. De aceea pedeapsa nu e bună pentru că îndeamnă la minciună.
„Când avem un copil ”problemă”, noi nu realizăm că nu ne place copilul ăla”
De fapt, atunci când copiii greșesc, părinții au un sentiment de respingere față de el. ”De multe ori noi nu ne placem copiii, dar nu realizăm. Când avem un copil ”problemă”, noi nu realizăm că nu ne place copilul ăla și e foarte important să fim foarte sinceri cu noi și să recunoaștem ”Mie nu-mi place de copilul ăsta. De cine îmi amintește el, cine se purta așa urât cu mine? Poate tata, poate mama, poate bunicul. Este foarte importantă introspecția în relația cu copilul, pentru că altfel nu facem cu mult diferit față de părinții noștri, facem un pic diferit pentru că citim niște cărți, însă cărțile alea nu vindecă suferințele noastre”, mai spune specialistul.
Pe de altă parte, părinții nu trebuie să se teamă de conflictele cu propriii copii, pentru că acestea vor exista inevitabil. ”Aș avea dialoguri vindecătoare după ce are loc un conflict pentru că aceste conflicte o să existe. A crede că putem să facem ceva fără să avem conflicte e o utopie. Conflictele nu sunt despre vina ta părinte, că eu copil mă simt rău acum, ci conflictele sunt despre ”eu mă simt rău acum pe interior și hai să mă vezi și pe mine” și să vedem dacă poți să-mi îndeplinești nevoia”, mai arată psihologul.
Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă părinților strategii pozitive de disciplină care să-i învețe pe copii să-și gestioneze comportamentul.
10 strategii sănătoase pentru educarea copiilor:
- – Vorbiți-le copiilor cu calm.
- – Stabiliți limite și reguli pe care copiii să le poată urma cu ușurință
- – Explicați-le cu calm consecințele dacă nu se poartă frumos
- – Ascultați-i cu atenție
- – Acordați-le toată atenția dumneavostră în orice împrejurare
- – Lăudati-i când au reușite
- – Ignorați comportamentele lor negative atunci când știți că acestea nu au consecințe negative.
- – Fiți pregătit pentru necazuri. Planificați situațiile în care copilul dvs. ar putea avea probleme în a se comporta.
- – Redirecționați copilul atunci când el se comport rău. Uneori, copiii fac greșeli pentru că sunt plictisiți. Găsiți ceva interesant de făcut pentru copilul dvs.
- – Dați-le o pauză, mai ales când o regulă pe care o impuneți este încălcată.
