Oamenii de știință au ajuns recent la concluzia că tonul vocii pe care îl utilizează cadrele didactice este responsabil atât de modul în care acestea pot coopera cu elevii, cât și de starea de bine a copiilor și adolescenților. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a descoperi concluziile unui studiu britanic.
Fiecare dintre noi își aduce aminte atât de vocea blândă a cadrelor didactice pe care le-am avut pe parcursul anilor de școală, cât și de tonalitatea mai dură pe care o utilizau în anumite momente. Astfel, tonul vocii are un impact mai mare decât credem asupra stării noastre psihice, cu atât mai mult în anii copilăriei.
Un studiu a analizat impactul tonului vocii cadrelor didactice asupra elevilor
Universitatea din Essex și Universitatea Reading au realizat un studiu prin care să se aducă în prim-plan următorul fapt: tonul vocii profesorilor influențează reacțiile elevilor și modul în care aceștia sunt dispuși sau nu să coopereze cu cadrele didactice.
Studiul, publicat în „the British Journal of Educational Psychology”, a fost realizat prin participarea a 250 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 10-16 ani. Aceștia au fost rugați să asculte înregistrările cu vocile unor profesori. Cadrele didactice spuneau aceleași lucruri, însă pe tonuri diferite ale vocii: severe (insistente, care puneau presiune), care sugerau susținerea (elevii erau invitați să aleagă) sau neutre.
Ulterior, elevii implicați în studiu au răspuns la anumite întrebări pentru a se vedea impactul tonului vocii profesorilor asupra următoarelor aspecte:
Nevoia de autonomie
Ascultând înregistrările cu vocile profesorilor, elevii trebuiau să completeze un chestionar raportându-se la diverse situații. Spre exemplu, cum s-ar simți „dacă profesorii mei mi-ar cere să realizez o anumită sarcină la școală aș simți că acel profesor este dornic să mă asculte, că îi pasă de mine” sau „simt că profesorul meu mă forțează să fac un anumit lucru, să mă comport într-un anumit fel”. Pentru a putea completa chestionarele, elevii se raportau la o scară de la 1 la 5, de la „deloc” la „într-o foarte mare măsură”.
Nevoia de satisfacție
Elevii au avut de răspuns la următoarea întrebare: „imaginează-ți că stai o zi la școală cu un profesor care îți vorbește așa. Cât de mult te simți liber să fii tu însăți/însuți, să îți împărtășești opinia, cât de presat/ă te simți.” De asemenea, pentru completarea chestionarelor, elevii țineau seama și de modul în care se raportau la profesori, astfel: „simți că profesorului tău îi pasă de tine”, „te simți apropiat/ă de profesorul tău”, „nu te simți apropiat de profesorul tău”.
Starea de bine
Pentru evaluarea stării de bine, elevii răspundeau la întrebări precum:
- „Cât de mult te-ar face un profesor care îți vorbește astfel să te simți: fericit, interesat, mulțumit, speriat, rușinat”;
- „Am multă stimă de sine” sau, dimpotrivă, „nu am deloc”.
Dorința de autodezvăluire
Intenția de autodezvăluire a elevilor a fost evaluată atât în raport cu experiențe pozitive, cât și cu unele negative: „imaginează-ți că îți petreci ziua la școală cu un profesor care îți vorbește astfel. Cât de mult intenționezi să-i dezvălui următoarele: dacă te-ai confruntat cu bullying-ul, ce interese ai, lucrurile de care ești mândru/mândră, să-i povestești despre o situație care te-a făcut să te rușinezi, dacă ești îngrijorat/ă de ceva.” Pentru a răspunde la această întrebare, elevii se raportau la criteriile: „foarte probabil” sau „foarte puțin probabil”.
Intenția de a coopera
În acest sens, se ținea cont de situațiile de mai jos:
- „Intenționez să procedez invers decât mi-a spus profesorul”;
- „Vreau să procedez așa cum mi-a cerut profesorul și să mă implic în activitatea respectivă”;
- „Mă interesează mult ceea ce mi-a spus profesorul”;
- „Mi-am ascultat cu atenție profesorul”.
Concluziile studiului au demonstrat cât de mult contează tonul vocii folosit de către cadrele didactice
După analizarea chestionarelor elevilor, oamenii de știință au ajuns la concluzia că, dintre toate tonurile vocii folosite de un cadru didactic, cel sever, aspru, nu numai că este dăunător pentru relația profesor-elev, dar îl determina pe copil să nu se simtă în largul său în mediul de la școală. În același timp, utilizarea tonului aspru conduce și la consecințe negative precum:
- Elevii nu se simt în largul lor;
- Stima de sine a copiilor are de suferit;
- Elevii nu mai sunt dornici de a împărtăși cu profesorii lor nici experiențele pozitive, dar nici pe cele negative.
Totodată, comparându-se impactul tonului sever cu cel al tonului neutru, s-a putut sesiza că profesorii care le vorbesc elevilor autoritar au mai puține șanse de a obține ceea ce își doresc de la aceștia.
Nu în ultimul rând, elevii care au în preajmă profesori ce le vorbesc pe un ton prin care își arată susținerea, se bucură de următoarele beneficii:
- Sunt mai motivați și mai implicați la școală;
- Sunt mai energici;
- Au mai multe satisfacții.
Potrivit „Science Daily”, unul dintre profesorii care a coordonat studiul prezentat, după analizarea concluziilor, a venit cu această precizare: „Tonul vocii reprezintă un instrument puternic prin care cadrele didactice își exprimă grija, înțelegerea sau deschiderea. Este ușor să neglijăm toate acestea când suntem obosiți sau stresați, însă profesorii trebuie să știe că pot asigura un mediu pozitiv de învățare când sunt atenți și la tonul vocii pe care îl folosesc.”
sursa: www.qbebe.ro
:contrast(8):quality(75)/https://baby.unica.ro/wp-content/uploads/2023/03/spital.jpg)
